Arhiva pentru "Despre Sf. Taine"

Sfântul Maslu – Taina vindecării

La Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a apărut lucrarea „Sfântul Maslu – Taina vindecării“, autor pr. David G. Bissias, traducător Dragoş Dâscă, ediţia fiind îngrijită de pr. Cezar Ţăbârnă. Cartea părintelui David Bissias a fost publicată în Statele Unite în 2008, înaintea mai cunoscutului studiu Annointing the Sick (2009), al teologului Paul Myendorff.

Lucrarea subliniază diversitatea de expresie a Tainei Sfântului Maslu în toate Bisericile Ortodoxe din întreaga lume. Intenţia principală a autorului a fost de a scoate în evidenţă faptul că viaţa sacramentală a Bisericii Ortodoxe nu este o colecţie de ritualuri „magice“ sau „mecanice“, ci şi o celebrare doxologică a vieţii noastre în comuniune cu Domnul Iisus Hristos. În aceste pagini sunt unite theoria cu praxisul pentru o mai bună înţelegere a Tainei Vindecării ca „semn exterior instituit de Hristos la care a fost adăugată o făgăduinţă divină a harului cu scopul de a sprijini şi confirma credinţa cuiva în această făgăduinţă“. Citeşte mai departe;

 

Ierom. Petru Pruteanu: Botezul şi Cununia trebuie precedate de cateheză

Deja de aproape 20 de ani, mari misionari ruşi precum Daniil Sysoev, Andrei Kuraev, Piotr Meşcerinov, Ghennadii Fast, Arsenii Sokolov ş.a. vorbesc despre necesitatea catehezei înainte de Botez, Cununie, Spovedanie şi Împărtăşire, iar unii dintre aceşti teologi optează chiar pentru reintroducerea instituţiei catehumenatului, aşa cum era ea şi în trecutul Bisericii.

Spre bucuria ortodocşilor conştienţi, în data de 2 februarie 2011, Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât efectuarea obligatorie a catehezei înainte de Botez şi Cununie în tot cuprinsul Patriarhiei Moscovei şi demararea discuţiilor privind reintroducerea instituţiei catehumenatului. Până la elaborarea unor programe oficiale de catehizare, responsabilitatea pentru elaborarea şi implementarea metodelor şi ghidurilor de catehizare revine ierarhilor şi departamentelor misionare de pe lângă centrele eparhiale. Citeşte mai departe;

 

Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac… sau până unde poate ajunge Protv Chișinău în nebunia sa?

Mă uimește, cât de mult omul nu încape de Hristos. Chiar mă miră și uneori mă întreb, până unde poate ajunge omul în nebunia sa? De curând, Protv Chișinău, ne-a mai “delectat” cu una din marile sale tâmpenii. De aici mă și întreb, dacă reporterii de acolo au frică de Dumnezeu, pentru că, dacă sincer, mă îndoiesc că cred… Nu știu dacă bieții și-au dat seama pe câți oameni i-au depărtat de Hristos prin brașoavele lor despre lipsa igienii la Împărtășirea Creștinilor. Citeşte mai departe;

 

Are Botezul copiilor temei în Sfânta Scriptură?

În privința Botezului, Mântuitorul n-a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă, ci a stăruit asupra importanței pe care va avea-o lucrarea Botezului.

Sfânta Scriptură nu oferă date exacte despre botezul copiilor, în sensul de a recomanda sau a descrie în mod clar botezarea lor. Ținând cont de faptul că Botezul era legat de propovăduirea Evangheliei adulților și de convertirea acestora, această lipsă ni se pare firească. Indirect însă, analizând temeinic cazurile descrise în Noul Testament, reiese cu foarte mare claritate că Botezul era administrat și copiilor.

În privința Botezului, Mântuitorul n-a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă, ci a stăruit asupra importanței pe care va avea-o lucrarea Botezului. „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”.(In. 3, 6). Nu era nevoie să precizeze că va trebui aplicat tuturor, deci și copiilor. Citeşte mai departe;

 

Ieromonah Petru (Pruteanu) – Despre divorţ şi recăsătorire. Când Biserica trebuie să refuze Cununia

Părinte Petru, vă rog să ne explicaţi în ce condiţii Biserica acceptă divorţul şi recăsătorirea? Cum se dezleagă în acest caz prima căsătorie şi ce relaţie duhovnicească rămâne între soţi după divorţ sau după moarte?

Această întrebare este foarte serioasă şi delicată, iar interpretarea şi punerea în practică a principiilor biblice legate de căsătorie, trebuie să recunoaştem, deseori se face prin prisma patimilor omeneşti şi nu a voii dumnezeieşti. Timpul nu-mi permite să fac o analiză profundă a învăţăturii Bisericii cu referire la acest subiect, dar încerc să sistematizez următoarele idei:

1. Căsătoria este legătura sfântă dintre un bărbat şi o femeie, care îşi asumă liber şi responsabil calea mântuirii prin dragoste, ajutor reciproc şi naştere de prunci. Pentru realizarea acestui scop Biserica binecuvântează căsătoria, iar fiecare soţ (credincios şi conştient) îl primeşte pe celălalt soţ ca pe un dar de la Dumnezeu şi ca pe „o jumătate a lui” fără de care nu se simte împlinit. Citeşte mai departe;

 

Cine vrea discreditarea Bisericii, a Sfintelor Taine şi surparea credinţei oamenilor?

Sistematic, în ultimii ani, este atacată Biserica. În general, se pleacă de la criticarea unui preot, a purtărilor sau faptelor sale, pentru a se ţinti mai apoi în însuşi fondul cultic, în rânduielile şi Sfintele Taine ale Bisericii noastre. Atacurile sunt atât de bine regizate, încât te gândeşti fie că jurnaliştii se pregătesc din timp şi aşteaptă doar momentul potrivit ca să dea lovitura, fie că Cel viclean află în presa de astăzi un bun mijloc ca să-şi atingă scopurile…

În cazul părintelui Daniil de la Tanacu s-a defăimat în general monahismul, taina Sfintei Spovedanii, Maslul şi exorcismele. S-a ajuns chiar ca unii profesori de teologie să conteste datoria ieromonahilor de a-i spovedi pe mireni. Scandalul a luat o amploare internaţională. În presa străină s-a spus că respectiva femeie fusese răstignită pe un lemn şi apoi părăsită într-o pădure unde, după câteva zile, a murit în chinuri groaznice. Crucificare, exorcism, ritualuri criminale sunt şi astăzi cuvintele-cheie pe care presa străină le asociază cazului de la Tanacu. Mărturisesc că, fiind la vremea respectivă în străinătate, şi eu am crezut cele spuse la televizor, ba chiar m-am revoltat împotriva barbariei sugerată în descrierea respectivă. Citeşte mai departe;

 

Simpozion despre Taina Botezului la Sibiu

Arhiepiscopia Sibiului împreună cu Facultatea de Teologie Ortodoxă “Andrei Şaguna” din oraş au organizat marţi, 7 iunie, simpozionul “Taina Sfântului Botez în viaţa actuală a Bisericii”. Evenimentul a fost organizat în cadrul Anului Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii şi s-a bucurat de o largă prezenţă din partea profesorilor de teologie de la mai multe facultăţi din ţară şi din Republica Moldova.

Simpozionul s-a bucurat de prezenţa Înalt Preasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, care a deschis lista vorbitorilor prin referatul “Slujba baptismală şi simbolismul ei în Biserica Ortodoxă”. În referat, Mitropolitul Ardealului a prezentat semnificaţia mistico-simbolică a rânduielii baptismale ortodoxe.

“Botezul, prima Taină de iniţiere creştină, are în Ortodoxie valoarea unei Taine indispensabile mântuirii prin care cel botezat se naşte din nou la viaţa în Hristos, devenind mădular al trupului tainic al Domnului, Sfânta Biserică.

Botezul conferă primitorului acea pecete de neşters care determină unicitatea acestei Taine”, a subliniat IPS Mitropolit Laurenţiu. Citeşte mai departe;

 

Părintele Pavel Borşevschi – despre Taina Sf. Botez, zodii şi superstiţii pe înţelesul tuturor

Părintele Pavel Borşevschi – despre Taina Sf. Botez, zodii şi superstiţii pe înţelesul tuturor (17.05.2011)

 

Despre Taina Spovedaniei pe înţelesul tuturor

 

Chipul preotului dupa Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti

Preotia este o misiune si o functiune sacra prezenta in toate religiile si la toate formele de credinta religioase ale pamantului. De la aspectele cele mai primitive ale actului religios, pana la invocatiile cele mai sublime si jertfa nesangeroasa a Fiului lui Dumnezeu. In crestinism, preotul are rol decisiv in toate situatiile si momentele cultului pe care-l reprezinta atat in fata oamenilor cat si in fata puterii divine sau a Dumnezeului respectiv. Fara el nu exista rugaciune, inchinare si jertfa valabila, in fata zeului sau Dumnezeului caruia i se aduc acestea. Imnele religioase sau rugaciunile inaltate de poeti, de filozofi, de sefi de state sau de simpli credinciosi, care nu sunt si preoti, nu au eficienta daca nu sunt rostite de gura preotului sau oferite de inima lui. Ele sunt si raman piese de evlavie personala sau colectiva, dar n-au putere si nu-si ating tinta, fara interventia si lucrarea directa a preotului. Recrutat prin alegere, prin sistemul transmisiunii sacre ereditare, sau dupa alte criterii, preotul a fost totdeauna necesar vietii religioase si spirituale a oamenilor.

Evlavia omeneasca a cautat si va cauta totdeauna pe preot. Pe preot in general, dar cu osebire pe preotul intelept si de inalta tinuta duhovniceasca. Asemenea preoti catalizeaza evlavia credinciosilor si sunt ei insisi creatori si raspanditori de evlavie. Numele multora dintre ei au ramas incrustate in cartile templelor sau ale neamurilor pe care le-au slujit. Preoti de rang inferior sau superior, simpli slujitori de rand sau mari preoti ori arhierei, ei au fost si sunt invaluiti cu multa dragoste si consideratie de inimile calde si recunoscatoare ale inchinatorilor si uneori ale statelor in care unii dintre ei fusesera si conducatori politici ori avusesera rol pe langa acestia, ca la egipteni, romani, daci, etc. Citeşte mai departe;

 
Moldova Creştină 2009-2011