În pragul noului mileniu, curiozităţile societăţii secularizate se succed una după cealaltă, completând un cadru greu de prevăzut al mentalităţii New Age, care devine tot mai mult un fenomen global.

Ştiinţa şi tehnica, pe de o parte, fac adevărate miracole, cum se exprimă adesea mass-media; pe de altă parte, se resimte tot mai presant nevoia de supranatural, poate ca alternativă la fricile pe care ştiinţa şi tehnica le infuzează în sufletul omului de azi. Pe de o parte, numărul celor ce frecventează regulat bisericile tradiţionale este tot mai mic, în Occident; pe de alta, creşte simţitor numărul celor care-şi construiesc singuri un dumnezeu pe măsură, prin intermediul unui nou tip de eclectism, inventând noi forme de spiritualitate. E un dumnezeu-la-comandă, un dumnezeu descentralizat, cum se exprimă New York Times Magazine.

“Ideea forte este aceea că, pentru a avea o credinţă, nu e nevoie să îmbrăţişezi total o singură religie, căci toate au elemente de adevăr universal”, explica Jon Block, sociolog la Kent State University din Ohio, autor al mai multor eseuri despre new spirituality. “Prin urmare, poţi lua câte ceva din fiecare religie şi să-ţi formezi un panteon de principii, pe care să-ţi construieşti propria religie personală. Mai mult: o dată fuzionate, aceste elemente vor deveni valori cotidiene ale individului”. Afirmaţii ca acestea relevă măsura unui gnosticism cum omenirea n-a mai cunoscut până acum. Citeşte mai departe;