Anul acesta se împlinesc 26 de ani de la moartea mucenicească a episcopului Pavel de Ballester-Convolier (1927-1984). Întru pomenirea sa, readucem la lumină această mărturie, în care ne explică cum şi de ce a trecut de la romano-catolicism la Ortodoxie, scris pe vremea când era încă ierodiacon. Acest articol a fost publicat în două numere ale revistei „Kivotós” (din iulie 1953, pag. 285-291 şi decembrie 1953, pag. 483-485). Fostul monah franciscan venit la Ortodoxie (la obârşie, un nobil catalan din Barcelona) a studiat în Grecia, la Atena şi Halki. Acolo a fost hirotonit ierodiacon în 1953 şi ieromonah în 1954. Prima sa slujire preoţească a fost în Constantinopol (1954-1959), apoi în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti a Americii (1959-1984). În 1970 a fost hirotonit episcop al Nazianzului, în New York, cu scaunul în Mexic. Lucrarea sa de cleric, profesor universitar şi autor prolific a fost strălucită şi remarcabilă, punându-i-se din păcate capăt prin moartea sa prematură. A fost ucis la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii slujită în capitala Mexicului în anul 1984, de un fanatic romano-catolic. La înmormântarea sa a mers şi Arhiepiscopul Iacov al Americii, care cunoştea lucrarea misionară a energicului episcop. În 2006, osemintele acestui nou-mucenic al Ortodoxiei au fost strămutate din porunca Patriarhiei Ecumenice într-un monument aparte, în curtea catedralei mitropolitane din Ciudad de México. (F.O.) Citeşte mai departe;
Episcopul Pavel (Ballester-Convolier) al Nazianzului – Pentru ce am părăsit papismul
Sfinţii Atanasie şi Chiril, ierarhi ai Alexandriei – cei mai aleşi apărători ai dreptei credinţe în faţa deviaţiilor ideatice şi a ereziilor raţionaliste
Sfinţii Atanasie şi Chiril, ierarhi ai Alexandriei sunt cei mai aleşi apărători ai dreptei credinţe în faţa deviaţiilor ideatice şi a ereziilor raţionaliste care s-au ivit în istoria Bisericii.
Apărarea dreptei credinţe este nu numai o chestiune de principiu, ci o chestiune de viaţă şi de moarte, adeăvrul credinţei ducând la nemurire împreună cu Hristos, iar credinţa falsă ducând la moarte. Citeşte mai departe;
Care este adevărata Biserică?
Numărul mare de astăzi al diferitor biserici şi secte îi îngreuiază pe mulţi oameni ca să afle răspunsuri la cîteva întrebări, cum ar fi: care din ele este adevărata Biserică sau există în general Biserica adevărată?
Există diferite opinii, unii cred că prima Biserică apostolică s-a desfiinţat cu timpul şi a dispărut, alţii susţin că toate confesiunile care mărturisesc pe Hristos sunt adevărate.
Să vedem dar ce ne răspunde Sf. Scriptură la întrebările date. În Sfînta Evanghelie după Matei 28:19-20, Mîntuitorul spune apostolilor: „Drept aceea, mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Învăţîndu-le să păzească toate cîte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin” Citeşte mai departe;
Iisus, nu Isus
Notă istorică cu privire la ortografierea românească ortodoxă a teonimului hristic.
În capitolul 6 al eruditului volum Lexicologie biblică românească, profesorul Eugen Munteanu de la Universitatea din Iaşi discută motivele pentru care numele I(i)sus H(ch)ristos cunoaşte mai multe variante grafice în limba română][1]. Sunt oferite date şi explicaţii istorice pentru descrierea acestei probleme de ortografie influenţate de confesionalizarea creştinismului. Profesorul Munteanu susţine că limba română permite doar variantele „Iisus Hristos” (acceptată în vederea păstrării grafiei româneşti ortodoxe tradiţionale)‚ sau „Isus Cristos” (agreată din perspectiva filologiei româneşti). Alte variante, hibride, nu trebuie tolerate.Nota de faţă îşi propune să dea şi mai multă consistenţă, din perspectiva istoriei culturii, argumentului provenind „din tradiţie”, în vederea susţinerii grafiei „Iisus” (şi nu „Isus”) într-o cultură română impregnată timp de veacuri de credinţa ortodoxă de tradiţie bizantină. Intenţia noastră este aceea de a sugera, în rândurile ce urmează, că folosirea grafiei „Iisus” (iota=i + eta=i), începând cu secolul al XVII-lea – deşi evidentă numai din secolul al XIX-lea – a fost opţiunea firească pentru învăţaţii ortodocşi din Ţările Române, nu numai din pricina influenţei directe a prelaţilor sau a altor erudiţi greci asupra culturii bisericeşti româneşti, dar şi pentru că ea a apărut, posibil, pe fondul schimbărilor contemporane din Rusia kieveană şi mai ales din Ţaratul Moscovei. Citeşte mai departe;
Adevărul lui Hristos care se numeşte Ortodoxia
Conservatori? Dacă vreţi, conservatori! Fundamentalişti? Bine, dacă vreţi, fundamentalişti!
“(…) Care este moştenirea pe care ne-o lasă ei (Sfinţii Mărturisitori Ardeleni n.n.) nouă? Să ne păstrăm credinţa părinţilor şi strămoşilor noştri, fără să dispreţuim celelalte credinţe… Noi ne-am adunat de curând, noi, ierarhii din Sinodul Mitropolitan al Transilvaniei şi am dezbătut şi această problemă: ce se întamplă cu ecumenismul? Mulţi cred că ecumenismul înseamnă pur şi simplu să ridici mâinile şi să te predai! Că este tot un Dumnezeu pentru toţi, că adevarul este parţial, că fiecare biserică are o parte din adevăr, dar nici una nu are adevărul întreg…
Nu, dragii mei! Noi, ortodocşii, fără să îi dispreţuim şi cu atât mai puţin să îi persecutăm pe ceilalţi, posedăm adevărul întreg! Ne mântuim în Adevărul Iisus Hristos, pentru o raţiune foarte simplă. Aţi rostit şi astăzi Crezul în Biserică. Citeşte mai departe;
Asistenţa religioasă în penitenciare (lista bisericilor)
Ţinînd cont de necesitatea reintegrării sociale a condamnaţilor şi de problemele cu care aceştia se confruntă, instituţiile penitenciare din Republica Moldova desfăşoară o activitate religioasă intensă.
Astfel, în cadrul fiecărui penitenciar funcţionează cîte un lăcaş sfînt, iar slujbele religioase sînt oficiate de către preoţii capelani de rit ortodox. Programul de asistenţă religioasă cuprinde oficierea sfintei liturghii şi a altor slujbe, marcarea marilor praznice şi sărbători religioase. De asemenea, educaţia religioasă şi morală se realizează prin predică, lectură şi studiu biblic. Asistenţa religioasă individuală este asigurată prin spovedanii şi convorbiri duhovniceşti. Citeşte mai departe;
Dr. Conf. Univ. Emil Dragnev – Sfânta Parascheva în lumea ortodoxă
Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.
(Troparul Cuvioasei Parascheva)
În diversele arii ale spațiului ortodox, de obicei, când se menționează numele Sf. Parascheva la singular, nu apar dubii despre cine este vorba, în fiecare caz concret, fără a se face neapărat vreo precizare anume. Nu se obișnuiește de a întreba pe cine exact aveți în vedere când pronunțați numele Sf. Parascheva. Precizare, care de altfel s-ar impune, dacă ținem cont de faptul că sinaxarele ortodoxe pomenesc mai multe sfinte cu acest nume, dintre care trei au cunoscut pe parcursul istoric, și inclusiv în prezent, o venerație deosebită: Sf. martiră Parascheva Romana, Sf. martiră Parascheva de Iconium și Sf. cuvioasa Parascheva de Epivat. Citeşte mai departe;
Revista de gândire şi spiritualitate creştină „Teologie şi Viaţă“ poate fi citită şi on-line
„Teologie şi Viaţă“ este periodicul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, care apare constant, încă din 1924. Apariţia sa trimestrială se datorează colaboratorilor constanţi şi Editurii Doxologia, având ca principală misiune promovarea dialogului dintre teologie şi cultură, oferind un răspuns creştin la provocările societăţii actuale.
Până în 1990, revista a apărut cu următoarele denumiri: „Mitropolia Moldovei – Foaie oficială a Arhiepiscopiei Iaşilor“ şi „Mitropolia Moldovei şi Sucevei“. Timp de decenii, revista „Mitropolia Moldovei şi Sucevei“ a oferit teologilor, istoricilor, sociologilor, muzicologilor, etnologilor şi altor specialişti din domeniile uman sau tehnic importante informaţii cu caracter academic, misionar-pastoral sau apologetic, sub formă de studii şi articole, monografii, scrisori pastorale, omilii şi cateheze, traduceri, recenzii etc. Articolele revistei „Mitropolia Moldovei şi Sucevei“, scrise în exclusivitate în timpul regimului ateu comunist, au adus literaturii româneşti de atunci, în particular, şi societăţii româneşti, în general, importante contribuţii literare religioase, caracterizate de echilibru şi de echidistanţă, de moralitate şi de demnitate, de păstrarea credinţei ortodoxe nealterate şi a tradiţiilor româneşti autentice. Citeşte mai departe;
Biserica, care „n-avea dreptul să existe”: anii prigonirilor – viaţa Planetariului din Chişinău (1962-1991)
În anii ’60 ai secolului XX, când lumea era influenţată de cosmonautică, în toate capitalele republicilor unionale (din fosta U.R.S.S.) au început a fi deschise aşa-numitele centre de studiere a astronomiei, cosmonauticii, a ştiinţelor despre Pământ – aşa-numitele planetarii.
Pentru deschiderea unor asemenea centre specifice era nevoie de săli mari cu cupole rotunde. Şi întrucât nu toate republicile dispuneau de mijloace pentru construcţia acestor clădiri „ne-standarde”, planetariile erau „localizate” în fostele (!) biserici. Astfel în aprilie 1962 în biserica Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena din Chişinău a fost amenajat un planetariu care desfăşura diverse activităţi de propagare a cunoştinţelor de astronomie, despre Univers, dar şi despre ateism, pentru că. Se părea că ştiinţa se muta în cupola bisericii, iar Biserica, Dumnezeu pur şi simplu „n-avea dreptul să existe…”. Unde au dispărut toate icoanele şi obiectele de cult, ce s-a întâmplat cu cripta şi mormântul ctitorului Constantin Namestnik ne putem da seama… Citeşte mai departe;
Invitaţie la o triplă sărbătoare creştinească
Duminică, 14 octombrie, 8.30,
zi în care aducem cinstirea cuvenită Domnului, avem o triplă sărbătoare creştinescă:
Acoperământul Maicii Domnului,
Sfinţii care au proslăvit pământul Moldovei şi icoana
Maicii Domnului de la Hârbovâţ.
Cu acest binecuvântat prilej venim cu îndemnul de a petrece împreună în sfintele rugăciuni la biserica în construcţie din localitatea Dumbrava. Cu atât mai mult că printre sfinţii moldavi se regăseşte şi Sfântul localităţii – Petru Movilă. Citeşte mai departe;



















