Святой Георгий – один из наиболее известных святых в христианском мире. А в некоторых странах, например, в Грузии и Англии – самый почитаемый. Претерпевший тяжкие страдания за Христа, Георгий причислен к лику великомучеников и как победитель в духовной брани именуется Победоносцем.
-
Promo
-
Servicii
Promo
-
-
Campanii de ajutor
-
Pelerinaje
Înscris pe:
-
-
-
Arhiva pentru "Ortodoxie"
Pr. Octavian Moşin: Fiecare aşteaptă cadouri de sărbători
Incepem Saptamana Luminata cu un interviu cu preotul Octavian Mosin despre credinta, dragoste si nadejde.
Ce semnifica Sfintele sarbatori de Pasti pentru dumneavoastra?
Pentru orice crestin dreptmaritor, Sarbatoarea Sarbatorilor sau Invierea Domnului este punctul culminant al anului bisericesc. Daca in limbaj laic se spune ca toate drumurile duc la Roma, atunci in acel bisericesc putem afirma ca toate sarbatorile duc spre Inviere. Viata noastra nu ar avea sens fara de acest maret eveniment care a avut loc o data si pentru totdeauna: Dumnezeu s-a jertfit pentru creatie si a depasit moartea aratandu-ne ca viata noastra este vesnica si cu totii avem sansa de a invia in viata de apoi.
De aceea atat pentru mine, cat probabil si pentru fiecare bun crestin Sarbatoarea Invierii este speranta noastra, nadejdea de a ne intalni in viata de apoi cu Hristos. Citeşte mai departe;
Săptămâna luminată, săptămâna veşniciei. Cum să aprindem lumina din noi?
Lumina din noi
In fiecare om exista o lumina. Dar pentru fiecare trebuie sa vina clipa randuita de sus, cand sa te vezi asa cum esti si sa-L cauti pe Hristos.
Dumnezeu te iubeste pentru ceea ce este in tine lumina, pentru ce ai tu bun, nu pentru pacatele, petele, intunecimile tale. Iar tu nu poti fi si cu ale lumii si cu Dumnezeu: “Cine va voi sa-si scape viata, o va pierde; iar cine va pierde viata sa pentru Mine si pentru Evanghelie, acela o va afla” (Marcu 8, 35). Citeşte mai departe;
Pastorala la Învierea Domnului a ÎPS Mitropolit Vladimir
„A înviat! Nu este aici.
Iată locul unde L-au pus”
(Marcu 16, 6)
Prea Sfinţiţi Episcopi, Prea Cuvioşi şi Prea Cucernici părinţi, Cinstiţi monahi şi monahii, Drept-măritori creştini,
HRISTOS A ÎNVIAT!
De la fiecare altar al dreptei noastre credinţe străbune, iubiţi fii şi fiice duhovniceşti, în această noapte se reaprinde Lumina cea neînserată cu aceeaşi strălucire ca în marea biserică a Sfântului Mormânt din Ierusalim. Citeşte mai departe;
Despre creştinofobie, toleranţa faţă de babe şi agenţii ideologiei „atracţiilor romantice” de la Chişinău (1)
Motto: O babă nespălată pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor.
Petre Ţutea
O colegă respectabilă de la o publicaţie care cochetează cu Adevărul, se întreabă retoric de ce dragii noştri guvernanţi „politicieni descuiaţi la minte, pe care nu trebuie să-i convingi de beneficiile integrării europene” se fac a nu auzi că „fără legea antidiscriminare nu pupăm regimul fără vize”. Autoarea acuză indirect Executivul că s-ar teme să piardă „simpatia evlavioaselor babe votante şi eventuala blagoslovire electorală din partea unor marcheli”. În opinia ei, adoptarea legii antidiscriminare ar însemna “asigurarea unor drepturi egale pentru toţi oamenii – că-i ţigan, musulman, homosexual, bolnav mintal sau moldovean statalist sănătos creştin familist exemplar”. Citeşte mai departe;
Lacrimile mitropolitului Bartolomeu (Anania)
Azi, pe 18 martie 2012, Mitropolitul Bartolomeu ar fi împlinit 91 de ani. Motiv să reluăm, fie și pe scurt, tentativa de a răspunde la întrebarea: ce îl făcea pe ierarhul și părintele nostru atât de deosebit? Ei bine, dacă există un fir roșu în viața plină de coborâri și urcușuri a vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu, atunci acesta nu poate fi decât dorința de libertate. Citeşte mai departe;
Îndreptar de spovedanie
… cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.
Ioan 8 .7
20.Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
Ioan 16 4.
S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el.5. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins…23. Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care îl iubea Iisus.34. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. 35. Întru acesta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. Citeşte mai departe;
Sfântul Ioan Gură de Aur – despre folosul mărturisirii păcatelor
Vă poftesc, vă rog şi vă implor, ca aici să plângem pentru păcatele noastre, aici să suferim pentru dânsele.
Folosul mărturisirii si al cercetării conştiinţei în toate zilele
De vreme ce noi, ori aici, ori în viaţa cea viitoare, neapărat trebuie să ne întristăm pentru păcatele noastre, apoi este mai bine ca noi să facem aceasta aici decât în acea lume. De unde reiese aceasta ? Din cuvintele Psalmistului, precum şi din Evanghelie. Adică Psalmistul zice: „Cine în iad se va mărturisi ţie ?” (Ps. 6, 6). El cu aceasta voieşte să spună că cineva nu se va putea mărturisi Domnului în iad, ci că această mărturisire acolo nu va putea ajuta la nimic. Acelaşi lucru ne-a învăţat Hristos într-o pildă (Lc. 16, 19 şi urm.). Era un sărac, cu numele Lazăr, peste tot plin ele bube şi ele umflături, şi cuprins de o boală nevindecată. Şi era un bogat, care nu da nimica săracului, măcar din firimiturile sale. Dar ce trebuie să povestesc eu toată pilda? Voi o cunoaşteţi cu desăvârşire: nemilostivirea bogatului, cum el nu hrănea pe sărac, dar şi nevoia şi foamea acestuia, cu care el de-a pururea avea a se lupta. Aşa s-a petrecut cu dânşii în viaţa aceasta. Iară după ce amândoi au murit, bogatul acela a văzut pe cel sărac în sânul lui Avraam. Si ce a zis ? „Părinte Avraame”, a zis el, “trimite pe Lazar să-şi întingă vârful degetului său în apă, şi să-mi răcorească limba mea, că mă chinuiesc în văpaia aceasta” (Lc. 16, 24). Citeşte mai departe;
Duminica Ortodoxiei sau despre idoli şi icoane
Prima duminică din Postul Mare este numită Duminica Ortodoxiei. Ea a fost stabilită în anul 843 când, sub împărăteasa bizantină Teodora, s-a pus capăt iconoclasmului (luptei împotriva icoanelor). Atunci s-a hotărât ca în fiecare an prima duminică din post să se numească Duminica Ortodoxiei şi să fie în amintirea acestui moment din istoria bisericii.
Istoria iconoclasmului e lungă, iar apariţia lui e cumva motivată de o serie de abuzuri, dintre care aş aminti practica aristocraţilor de a-şi ţese haine cu imagini sacre. Citeşte mai departe;
Cuvântul Mitropolitului Vladimir la început de post
Preacuvioşi şi Preacucernici părinţi, iubiţi întru Hristos fraţi şi surori, să mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem şi anul acesta la poarta Sfântului şi Marelui Post.
Vechimea postului este încă de la începutul lumii. De aceea, când a dat Dumnezeu cele zece porunci pe Muntele Sinai, n-a mai pus şi porunca postului, zic Sfinţii Părinţi, pentru că ea era mai veche. Aceasta era porunca cea preaveche din Rai dată omului.
Postul nu s-a pus la întâmplare în Biserica lui Hristos, ci este rânduit de Mântuitorul, de Sfinţii Apostoli, de Sinoadele Ecumenice ale Bisericii şi de toţi Sfinţii Părinţi. Astfel, să postim de mâncare, dar mai ales să postim prin înfrânarea tuturor simţurilor noastre prin care păcătuim. Să ne manifestăm dragostea noastră faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de semenii noştri prin milostenie: „Milă voiesc, iar nu jertfă” – spune Mântuitorul (Mt. 9, 13) Citeşte mai departe;