Arhiva pentru "Sfânta Cruce"

Desăvârșirea și Taina Crucii în Biblie și la Sfinții Părinți

Ar mai trebui subliniat că, spre deosebire de sistemele franco-latine, învăţătura biblică şi patristică despre desăvârşire nu este stoică. După primele etape ale îndumnezeirii (theosis), sau vederii lui Dumnezeu, urcuşul către stările mai înalte de desăvârşire pentru îngeri şi fiinţe umane este nesfârşit. Astfel, îngerii şi oamenii au fost creaţi relativ desăvârşiţi pentru ca să poată deveni veşnic şi nesfârşit mai desăvârşiţi. Aceasta înseamnă că veacurile îngerilor, ca de altfel şi timpul oamenilor, nu vor fi nimicite în ciuda strălucirii slavei lui Dumnezeu, de vreme ce va fi mereu o succesiune de stări de desăvârşire.

Lucrul necesar pentru desăvârşire este răstignirea tuturor dorinţelor şi prin aceasta, dezrădăcinarea iubirii de sine prin credinţa proprie şi ascultarea necondiţionată de voia lui Dumnezeu. Desăvârşirea prin ascultare este aplicabilă îngerilor înainte de căderea diavolului şi demonilor, de vreme ce după cădere, nu mai există pocăinţă pentru îngerii care au căzut. Pentru fiinţele umane, ascultarea este mijlocul de desăvârşire înainte şi după cădere. Însă ascultarea nu este un scop în sine, pentru ca printr-o atitudine servilă să se poată ajunge la o stare statică de extaz, care ar duce la făurirea permanentă a unei relaţii servile sau egocentriste cu Dumnezeu. Citeşte mai departe;

 

Creştinul poartă crucea lui Hristos

Cel ce Îl urmează pe Hristos se numeşte creştin. El Îl caută mereu pe Hristos, vrea să îi facă mereu voia, vrea să ducă viaţa pe care a trăit-o Hristos. Creştin poţi fi şi prin tradiţie, cu numele, pentru că ar fi la modern sau profitabil sau din oricare alte motive. Însă adevăratul creştin vrea să fie întru totul ca Hristos, fie că este vorba de gândirea Lui, de fapta Lui, de modul Lui de fiinţare. Doar însuşindu-şi gândul şi voia lui Hristos, creştinul este ceea ce vrea să devină, este Hristos care trăieşte în el.


Hristos nu este un întemeietor de religie. El nu este un moralist sau filosof. El nici măcar nu este un lider, fie el spiritual. Hristos este modul normal de a fi al omului. Hristos este prima persoană umană care s-a unit în mod deplin și complet cu Dumnezeu, făcând posibilă nu doar împărtășirea omului de Dumnezeu, ci și unirea întreaga a omului cu Dumnezeu, dar și cu ceilalți oameni. Unitatea pe care a adus-o Hristos, atât în planul creației dar și în raport cu persoanele treimice, este împlinirea, dar și starea normală a creației. Citeşte mai departe;

 

Părintele Dumitru Stăniloae – Slava Crucii

“Crucea este usa Imparatiei cerurilor. Trebuie sa regasim sensul Crucii ca biruinta asupra mortii spirituale, biruinta a iubirii.

Avem adeseori o reprezentare partiala despre Cruce si despre taina ei redusa la faptul de a suporta o asceza, de a ne infrana de la placeri, de la tot felul de satisfactii. Exista insa si un alt sens al Crucii: compasiunea pentru celalalt. Cu siguranta insa nu putem face totul pentru celalalt daca tinem la placerile noastre egoiste, daca omul este legat de lacomie, pofta de stapanire, mandrie. Aceasta arata insa numai aspectul negativ al Crucii. Pot sa ma apropii de celalalt fara sa-i vorbesc despre Cruce, aratandu-i insa ca sunt gata la toate sacrificiile pentru el. Daca este bolnav, ma voi duce la el, voi ramane impreuna cu el. Celalalt poate suporta el insusi greutati, persecutii, somaj… Iar eu pot sa port impreuna cu el aceasta Cruce.

Inima celuilalt poate fi miscata daca vede ca eu port o Cruce pentru el. Atunci el va intelege sensul Crucii fara ca eu sa ii spun ca tocmai Crucea este cea care ma impinge sa fac aceasta. O fac pur si simplu. Citeşte mai departe;

 

Sectarii îl iubesc pe Hristos fară Cruce

 

În acest semn vei învinge!

Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

“Din muritori am ajuns nemuritori. Acestea-s faptele mari ale Crucii. Ai aflat biruinţa! Ai aflat chipul biruinţei” Sf. Ioan Gură de Aur

“Prin acelea prin care diavolul a biruit pe om prin acelea l-a biruit şi Hristos pe diavol. Ascultă cum! Semnele înfrângerii noastre au fost: fecioara, lemnul şi moartea. Fecioară a fost Eva, – nu cunoscuse încă pe bărbat – , lemn a fost pomul, şi moarte a fost pedeapsa dată lui Adam. Şi iată iarăşi, Fecioară, lemn şi moarte, aceste semne ale înfrângerii, au ajuns semne ale biruinţei. În locul Evei Maria; în locul pomului cunoştinţei binelui şi răului, lemnul Crucii; în locul morţii lui Adam moartea lui Hristos. Ai văzut că diavolul a fost biruit prin acelea prin care biruise? Prin pom l-a biruit diavolul pe Adam; prin Cruce l-a biruit Hristos pe diavol. Lemn şi într-o parte, şi lemn şi în alta: unul a trimis în iad, iar celălalt a chemat din iad pe cei plecaţi acolo. Şi iarăşi lemn într-o parte, şi lemn în alta: unul a ascuns gol pe cel făcut rob, iar celălalt a arătat tuturor gol pe Biruitor, din înălţimea Crucii. Moarte şi într-o parte, moarte şi în alta: una a osândit pe cei de după Adam, iar cealaltă a înviat pe cei ce muriseră înainte de moarte lui Hristos [1]. (Aşa ne învaţă Sf. Ioan Gură de Aur) Citeşte mai departe;

 

Despre Puterea Sfintei Cruci

 
Moldova Creştină 2009-2011