Arhiva pentru "Buddhism"

Experienţa mistică a luminii în religiile orientale şi în creştinismul ortodox

Prezentată iniţial ca teză de licenţă în teologie, cartea de debut a domnului Cristian Tabără repune în discuţie problema descoperirii lui Dumnezeu prin experienţa mistică a luminii privită comparativ între religiile orientale şi creştinismul ortodox.

Cartea este structurată în trei părţi care ne introduc în centrul manifestărilor religioase ce se exprimă cel mai profund prin mistică. Experienţa mistică presupune două elemente: credinţa şi asceza cărora li se alătură gnoza, ca mijloc de înlăturare a ignoranţei, în prezenţa căreia nu există nici credinţă şi nici asceză autentică. Finalitatea experienţei mistice este iluminare şi mântuire deopotrivă.

În prima parte: „Epifanii şi hierofanii luminoase. Premise generale”, autorul descrie lumina mistică pornind de la cercetarea premiselor experienţelor mistice ale luminii care sălăşluieşte în mod firesc în inima omului. Această idee este valabilă pentru aproape toate sistemele orientale chiar dacă accentul cade mai mult pe practică decât pe cunoaşterea metafizică sau contemplaţia mistică din creştinismul ortodox. Dacă în Orient experienţa luminii semnifică prin excelenţă întâlnirea cu realitatea ultimă, în creştinism, experienţa luminii are în centrul ei Schimbarea la Faţă a Mântuitorului pe muntele Tabor. Citeşte mai departe;

 

Reîncarnarea, incompatibilă cu credinţa ortodoxă

Ce cred adepții karmei și ai reîncarnării

Potrivit cu principiile religiilor orientale (mai ales hinduismul și budismul), ale ocultismului și, în general, ale «Noii Ere», după moartea trupească, sufletul intră în trupul altui om, animal și chiar plantă. Aceasta înseamnă cuvântul reîncarnare.

Noua viață va depinde, spun ei, de viețile anterioare pe care le-a trăit, care pot fi de ordinul miilor, potrivit celor spuse de adepții acestei teorii. Aceasta înseamnă cuvântul karma.

Această teorie presupune o revizuire a lui Dumnezeu, a omului și a lumii, teorie cu totul incompatibilă cu Creștinismul. Adică presupune că Dumnezeu nu este persoană, ci o „Supraconștiință impersonală”. Omul nu este nici persoană, nici creația lui Dumnezeu. Scopul omului este să se stingă ca o picătură în oceanul „supraconștiinței universale”. Lumea nu este creația lui Dumnezeu, ci se identifică cu Dumnezeu (un monism panteist extrem).

Acest punct de vedere despre reîncarnare nu este lege, așa cum vor să-l prezinte adepții lui, ci o convingere religioasă a lor nedovedită. Împreună cu răspândirea acestor teorii merge și mulțimea ofertelor corespunzătoare în spațiul parareligiei contemporane și al ereziilor. Este ascuns de către adepții acestei teorii faptul că este mult mai probabil (totdeauna potrivit cu convingerile lor) să se reîncarneze cineva în animal sau în existență demonică, decât în om.

Într-o carte hindusă de mare autoritate cum este „Legea lui Manu” se menționează o povestire alegorică: O broască țestoasă trăiește în adâncul mării și-și scoate capul la suprafață o dată la o sută de ani. În același timp un inel plutește la suprafața apei. „Pe cât este de nesigur să treacă capul broaștei prin inel, încă pe atâta de nesigur este să se reîncarneze o ființă după moartea ei într-un trup omenesc.” Citeşte mai departe;

 

Răsăritul Răsăriturilor. De la religiile orientale la Ortodoxia rãsãriteanã

Articolul pe care vi-l prezentãm în continuare a apãrut în revista americanã “The Ortodox Word” (vol. 32, nr. 5 90, sept.-oct. 1996, pp. 208-228), revistã întemeiatã la începutul anilor 60 de cãtre Pãrintele Serafim Rose si Pãrintele Gherman Podmosenski, sub patronajul “Frãtiei Sfântul Gherman din Alaska”, cu binecuvântarea Arhiepiscopului de San Francisco, Sfântul Ioan Maximovici. Autorul articolului, Pãrintele Ieromonah Damaschin, ucenic al Pãrintelui Serafim Rose, aduce în fata noastrã, prin mãrturia experientei sale personale, o problemã deosebit de actualã si pentru tinerii din România: raportul între mistica crestinã, asa cum e ea înteleasã în Ortodoxie, si experientele mistice ale adeptilor religiilor orientale pãtrunse masiv în Occident. Pãrintele Damaschin expune cu multã pãtrundere si competentã duhovniceascã problemele celor ce au ajuns la Ortodoxie trecând prin religiile orientale, fãcând totodatã distinctiile extrem de necesare între tipurile de experiente mistice orientale si cele din crestinismul rãsãritean. Suntem încredintati cã aceastã mãrturie directã a unui pãrinte duhovnicesc ce a descoperit comorile ortodoxiei la celãlalt capãt al lumii va fi foarte folositoare si multor tineri români ce încã rãtãcesc departe de comoara îngropatã chiar în ograda casei lor.

Multumirile noastre se îndreaptã cãtre Pãrintele Damaschin de la “Frãtia Sfântul Gherman din Alaska”, prin bunãvointa si amabilitatea cãruia putem sã facem cunoscute aceste pagini cititorilor din România.

Citeşte mai departe;

 
Moldova Creştină 2009-2011