Astăzi foarte mulți oameni se declară atei și de nenumarate ori auzim că și la școală noii dascăli ai acestei societăți moderne se declară astfel și caută să influențeze copii noștri spre acest mod de a gândi. Din fericire acești copii sunt foarte abili și credincioși și știu să se manifeste corespunzător cu aceaste situații. De pildă noua profesoară de ştiinţe sociale la clasa a cincea dintr-o școală generală se prezintă clasei, după care afirmă că e este atee, şi întreabă clasa dacă mai este vreun ateu printre copii.
Copiii nu prea ştiu ce înseamnă „ateu” dar pentru a fi pe plac profesoarei (tipic societății românești și educației de la tembelizor), ridică toţi mâna, cu excepţia unui băiat.
„Tu eşti diferit de restul clasei? întrebă profesoara. „Nu eşti ateu?”
„Nu, eu nu sunt ateu!” răspunse cu emfază băiatul.
„Dar atunci, ce eşti?” întrebă profesoara.
„Eu sunt creştin!” răspunse băiatul. „Eu cred în Dumnezeu şi iubesc pe Domnul Iisus, deci sunt creştin! Mama este creştină, tata este creştin, deci şi eu sunt creştin!” Citeşte mai departe;
-
Promo
-
Servicii
Promo
-
-
Campanii de ajutor
-
Pelerinaje
Înscris pe:
-
-
-
Pilde – Ateul rușinat de un copil creștin
Cum s-a convertit la Hristos un tânăr comunist? Spovedanie, canon, ispășire, legi duhovnicești…
„Dumnezeu mi-a batut la usa si m-a scos din adanc” (I)
Parintele Iona de la Oasa – de la catedra Universitatii, monah in pustie
Parintele Iona (in lume Ioan Patrulescu) era unul dintre cei mai apreciati si iubiti profesori ai Universitatii din Bucuresti si, mai apoi, ai Universitatii de Vest din Timisoara, unde a predat greaca clasica si elenistica. De cativa ani s-a calugarit la Manastirea Oasa, traind retras in singuratate, intr-o chilioara pe malul lacului Oasa.
Cand nu petrece in rugaciune, traduce din Noul Testament in colaborare cu cativa monahi de la Manastirea Vatopedi, dupa un stravechi codice bizantin pastrat in Sfantul Munte. Fiindca iubeste foarte mult revista „Familia ortodoxa”, a acceptat sa ne depene si noua cateva din amintirile sale de pe vremea cand era ateu convins…
- Parinte Iona, cum L-ati cunoscut pe Hristos?
- E o intrebare si mica, si mare. E mica daca ii dai un raspuns in doua vorbe, e mare daca incerci sa o adancesti. Cred ca raspunsul cel mai adevarat ar fi „Hristos m-a cunoscut pe mine”.Cred ca Cel care m-a cunoscut a fost Hristos, Care mi-a iesit in intampinare si m-a luat de mana in timp ce eu fugeam de Hristos… Citeşte mai departe;
Despre monopolul ateilor asupra spaţiului public. Creştinofobia – psihopatologie?
Întotdeauna m-au mirat încercările maniacale ale persoanelor atee de a-şi rezerva monopolul asupra spaţiului public. Cică, „voi, religioşilor, izolaţi-vă în casele şi bisericile voastre – spaţiul public ne aparţine nouă – celor areligioşi”. Este cel puţin straniu, pentru că ateismul presupune nu doar lipsa oricărei credinţe religioase, dar şi indiferenţa faţă de tot ce înseamnă cult religios.
Cu alte cuvinte, prezenţa unei icoane este echivalentă cu absenţa ei. Simbolurile religioase pot jigni doar oameni religioşi, spre exemplu: un creştin-ortodox s-ar simţi jignit de simbolurile musulmane în biserică, iar un iudeu ar fi oripilat de prezenţa crucii creştine în sinagogă. Ateul, care ar pretinde că este „areligios”, nu poate fi jignit de prezenţa unui simbol divin, pentru că „nu poţi fi jignit de ceea ce nu există”. Citeşte mai departe;
Teomahia Leninismului. Lenin si religia.
Subiectul “Lenin si Religia” a fost tratat in moduri diferite dar in fiecare caz analiza a fost prea limitata. O explicatie partiala ar fi ca activitatile lui Lenin chemau la lupta cu religia, considerate drept ideologia claselor conducatoare care inrobeau si exploatau masele; el crezand ca era necesar sa se schimbe conditiile sociale, sa se publice literature antireligioasa si sa se initieze propaganda antireligioasa.De ce ateismul poate fi religie de stat, iar Ortodoxia nu ?
Consilierul fostului preşedinte american, З. Бзежинский a declarat că după comunism principalul inamic al civilizaţiei occidentale a rămas – ortodoxia. Nici păgînismul, nici iudaismul, nici islamul dar anume ortodoxia. Cum credeţi, de ce el este atît de categoric şi ferm convins ? Pentru că ortodoxia este unicul bastion care păstrează tradiţia, cultura şi face imposibilă deznaţionalizarea, etnocidul şi alte tipuri de cotropiri. Pentru că ortodoxia este fundamentul istoric al României. Va dispărea ortodoxia – va dispărea şi România. Similar putem spune: fără iudaism nu va exista Israelul, fără islam va dispărea Iranul. Religia istorică este coloana vertebrală a unui popor. Cît de multinaţională şi multiconfesională ţara nu ar fi, ea întotdeauna va avea un singur reper. Este imposibil de a avea mai multe repere.
Pentru Israelul multinaţional şi multiconfesional drept reper serveşte iudaismul. Pentru Iran – islamul. Pentru SUA – ateismul (amestecat cu democraţia liberală şi capitalism infect). Acest reper indică direcţia generală de evoluţie. Încercarea de a schimba reperele fundamentale a unui stat este catalogată drept încercarea de a stăpîni acest stat, de a-l impune să meargă pe o cale greşită.
În zilele de astăzi civilizaţia occidentală încearcă să impună tuturor îndepărtarea de reperele istorice şi aderarea la ideologia ateist-liberală. Această cotropire ideologică poartă o mască umanistă decorată cu drepturi de genul „ libertatea conştiinţei ” şi dreptul la „ autodeterminare ”. Este delicată, vicleană şi foarte bine gîndită. Deci să vedem cum se face: La început se declară dreptul la „libertatea conştiinţei”. Parcă ar fi totul corect, totul cinstit. Din aceasta rezultă că fiecare om are dreptul să împărtăşească orice religie pe care şi-o doreşte. Evident că stabilirea unei religiii drept religie de stat înseamnă discriminarea celorlalte religii. Dacă toţi oamenii sunt egali, înseamnă că nici o religie nu poate fi naţională. Rezultă că drept reper pentru funcţionarea statului va servi noua religie pe nume – ateism. În traducere în limba română aceasta înseamnă închinarea la Mamona..
Apropo, religiile nu pot fi niciodată egale. Vă explic de ce. Noi, creştinii, de exemplu, credem în Dumnezeu – Sfânta Treime, credem că Iisus din Nazaret era fiul lui Dumnezeu şi că, în consecinţă, toţi cei care cred altceva se înşeală. Citeşte mai departe;
Патриарх Кирилл: О людях, считающих, что ни Церкви, ни Бога не нужно
Патриарх Кирилл: О людях, считающих, что ни Церкви, ни Бога не нужно.
Patriarhul Chiril: Despre oamenii care cred că nu avem nevoie nici de Biserica, nici de Dumnezeu.
Ateismul în trecut şi în prezent
Fragment din ”Cartea de căpătîi a ateistului”
Așa se intitulează primul capitol al Cărții de Căpătîi a ateistului. Trecutul întunecat, comparat cu prezentul luminos, care promite un viitor și mai luminos, este un șablon pe care îl veți regăsi în toate politicile lumii moderne.
Însăși ideea de progres și evoluție este o idee comunistă care nu se regăsește în natură, lansată doar pentru a sluji scopurile totalitarismului roșu sau de alte culori. În baza acestor teorii șopîrlele au sărit prin copaci pînă le-au crescut aripi și s-au transformat în păsări, iar microorganismele din apa primordială s-au întorlocat pînă le-a crescut barbă și mustăți, pe care și Marx și Einstein le aveau. Lupii au mîncat întotdeauna doar animalele bolnave, de aceea speciile au avut de cîștigat, prin urmare, lichidarea elementelor ostile din societate, precum popii și culacii, a dus în mod natural la însănătoșirea statului socialist.
Ideile au suferit și ele o evuluție și chiar o selecție ”naturală” pe parcursul istoriei, de aceea tot ce a fost mai bun în materie de gîndire s-a transformat în materialism și ateism științific. Acestea sînt doar cîteva clișee ale propagandei comuniste pe care le vom urmări în continuare.
ATEISMUL ÎN PERIOADA SCLAVAGISTĂ [1]
Ca și în societatea liberalizată și democratică de azi, propaganda comunistă, atunci cînd vrea să manipuleze masele, folosește abil antitezele, astfel încît nici un discurs nu este lipsit de grila schematică a ceea ce este rău și bine pentru cetățean. Citeşte mai departe;