Arhiva pentru "Despre Toleranţa religioasă"

Despre creştinofobie, toleranţa faţă de babe şi agenţii ideologiei „atracţiilor romantice” de la Chişinău (1)

Motto: O babă nespălată pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor.

Petre Ţutea

O colegă respectabilă de la o publicaţie care cochetează cu Adevărul, se întreabă retoric de ce dragii noştri guvernanţi „politicieni descuiaţi la minte, pe care nu trebuie să-i convingi de beneficiile integrării europene” se fac a nu auzi că „fără legea antidiscriminare nu pupăm regimul fără vize”. Autoarea acuză indirect Executivul că s-ar teme să piardă „simpatia evlavioaselor babe votante şi eventuala blagoslovire electorală din partea unor marcheli”. În opinia ei, adoptarea legii antidiscriminare ar însemna “asigurarea unor drepturi egale pentru toţi oamenii – că-i ţigan, musulman, homosexual, bolnav mintal sau moldovean statalist sănătos creştin familist exemplar”. Citeşte mai departe;

 

Legea antidiscriminării libertatea socială impusă omului ca o falsă „libertate absolută”.

O durere care încearcă să zdruncine trupul lui Hristos în zilele noastre este impunerea legii sociale, după care se conduce omul pentru a ajunge la libertatea absolută. Însă aceasta nu este „Libertatea absolută”, libertate aflată numai în Dumnezeu. Linia existenței libertății are bine fixat șirul istoric care poate fi foarte bine cunoscut. Cunoscând linia existenței „libertății” ne poate ajuta să rămânem în adevăr.

În general prin libertate se înțelege lipsa oricărei îngrădiri sau mai exact acordul deplin dintre voință, ființă și manifestările persoanei umane.

Libertatea absolută este în Dumnezeu. Și să vedem de ce. Ca Sfântă Treime, comuniune de persoane, e ființa absolut lipsită de orice îngrădire în care voința, ființa și manifestările ei sunt într-un acord deplin. De aceea Dumnezeu are ca atribut libertatea absolută. Citeşte mai departe;

 

Toleranţa religioasă, copil cuminte, babă frumoasă…

Toleranta religioasa este vazuta in prezent cel putin ambiguu: pe de o parte, este considerata a fi o realizare revolutionara a demo-cratiei, iar pe de alta – fenomen ce obstructioneaza, chiar daca artificial, dreptul oricarei confesiuni la valoarea absoluta la care pretinde.

Or, confesiunile, fie ca sint mari si consacrate, fie ca abia isi capata un loc printre celelalte, au, ca element indispensabil, certitudinea ca poseda in mod exclusiv adevarul. Nu exista religii capabile sa cedeze alteia monopolul asupra adeva-rului, ceea ce este si firesc, daca pornim de la faptul ca mostenirea, transmiterea si tilcuirea acestui adevar este functia de baza pe care si-o revendica toate religiile. Citeşte mai departe;

 
Moldova Creştină 2009-2011