Învăţătura Sfinţilor Părinţi despre boală
Sfântul Ioan Gură de Aur, despre folosul citirii Sfintei Scripturi
Sfânta Scriptură a influenţat profund lumea, fiind o neîntrecută carte de pietate, de îndrumare sufletească, de îndemn spre iubire de oameni şi de Dumnezeu, spre agonisirea păcii interioare şi a arvunei bucuriei veşnice.
Nici o vreme nu este piedică pentru citirea Scripturii sfinte
Sfântul Ioan le preciza tuturor că „nici o vreme nu este piedică pentru citirea dumnezeieştilor Scripturi; acest lucru poate fi săvârşit nu numai acasă, ci şi când mergem în piaţă, şi când călătorim, şi când ne aflăm în compania multora” (Omilii la Facere, XXXV, II). Citeşte mai departe;
Sfântul Ioan Gură de Aur: Magii de la Răsărit şi creştinii de astăzi
Să ne depărtăm de lucrurile pământeşti, că şi magii, atâta vreme cât erau în Persia, vedeau numai steaua; dar când s-au depărtat de Persia, au văzut pe Soarele dreptăţii! Citeşte mai departe;
Despre Sărbători (din Pravila bisericească)
Sărbătorile sînt zile închinate pentru pomenirea evenimentelor iconomiei dumnezeieşti şi a sfinţilor Săi (Ps. 8,8; Ioan 15,14; Iacob 2,23). Ele sînt duminicile de peste an, sărbătorile împărăteşti, şi cele ale sfinţilor mari şi mici (Const. Ap. v. 25)
Orice creştin este obligat să respecte aceste sărbători, ca să aibă timp de a se ruga acasă şi la biserică, a citi cărţi bisericeşti, a face fapte bune, etc., iar nu ca să se lenevească şi să se dedea la păcate. Se îngăduie a se face anumite treburi gospodăreşti pentru timp scurt ca: pregătirea hranei, îngrijirea hainelor, a vitelor, dar nu şi acelea care răpesc tot timpul şi mână sufletul omenesc la cîştigul de averi şi lăcomie, căci este păcat (Deut 28,1-6; Ex. 16, 15-35; I Tim. 6, 8-10). Citeşte mai departe;
Sf. Ioan Gură de Aur – despre folosul postului
Mulţi creştini, nedând o prea mare importanţă postului, îl ţin fără tragere de inimă sau nu îl ţin deloc. Şi totuşi, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru noi, ci pentru diavoli. În cazul demonizaţilor, mult poate face postul, mai ales când este însoţit de sora sa bună, care este rugăciunea. De aceea, Hristos a spus: Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post (Mat. 17, 21).
Aşadar, dat fiind faptul că postul îi alungă departe pe vrăşmaşii mântuirii noastre, trebuie să îl iubim, nu să ne temem de el. Trebuie mai degrabă să ne temem de mâncarea multă, mai ales atunci când este însoţită de beţie, pentru că ea ne supune patimilor, în vreme ce postul, dimpotrivă, ne scapă de patimi şi ne dăruieşte libertatea duhovnicească. De ce dovadă a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci când ştim că el luptă împotriva diavolului şi ne izbăveşte de robia păcatului? Citeşte mai departe;
Sfântul Paisie de la Neamţ: „Cuvinte şi scrisori duhovniceşti”
De pretutindeni și în fiecare zi suntem asaltați de o avalanșă de titluri și autori care își dispută întâietatea în biblioteca noastră personală, pe criterii mai mult decât îndoielnice. Cumpărăm o carte pentru că ne-au recomandat-o prietenii, vecinii, pentru că e subțire, ieftină, pentru că ne trebuie la servici. În acest hățiș de oferte și alegeri mai mult sau mai puțin întâmplătoare, Scrierile Sfinților ne oferă, încă, o garanție de valoare autentică și perenă.O astfel de scriere o reprezintă corespondența Sfântului Paisie de la Neamț (Paisie Velicikovski, 1722-1794), apărută în colecția „Călăuze Duhovnicești”, la editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în 2010, sub titlul „CUVINTE ȘI SCRISORI DUHOVNICEȘTI”. Citeşte mai departe;
Sf.Ioan Iacob Hozevitul: Pentru citirea şi cugetarea dumnezeieştilor Scripturi
„Dintru a nu cunoaşte Scripturile pricina este a tuturor relelor.” zice Sf.Ioan Gură de Aur.
De multe ori am scris cuvinte pentru folosul meu sufletesc şi am crezut c aceste cuvinte pot folosi şi la alte persoane care nu prea au vreme să deschidă cărţile şi poate nici nu au la îndemână cărţile potrivite. Ştiu că în ziua de azi toată lumea este grăbită şi cărţile cele groase ale Sfinilor Părinţi stau uitate şi rar cine le mai citeşte. Aşa este duhul veacului, aşa sunt ocupaţiile oamenilor; aşa este războiul cel nevăzut, încât lucrul cel duhovnicesc, şi mai ales citirea cărţilor sfinte nu prea au loc în viaţa creştinilor de azi. Şi asta nu se întâmplă numai în lumea mirenilor, ci înşişi Monahii au început să ajusteze viaţa după moda nouă. Grija celor pământeşti îi ţine încătuşaţi şi nu pot să mai afle vreme pentru citirea şi cugetarea dumnezeieştilor Scripturi.
Abia au vreme să asculte pravila din biserică, însă şi atunci mintea le este împovărată cu grija trupească şi cu necazurile vieţii. Pentru îndulcirea sufletului greu se găseşte vreme în veacul nostru. Şi aceasta ne păgubeşte mai mult decât toate. Căci neavând răgaz a privi mai des către cele cereşti, uităm rostul vieţii, slăbim duhovniceşte şi ajungem de multe ori la deznădăjduire, când ştim ce fel de făgăduinţă am făcut înainte lui Dumnezeu şi când vedem că se cheltuieşte viaţa în chip zadarnic. Citeşte mai departe;
Sf. Ioan Scararul – Despre ascultare
„Precum cel ce nu are povatuitor se rataceste usor pe drum, asa si cel ce umbla pe o cale singuratica dupa voia sa, se pierde usor, chiar daca are toata întelepciunea lumii , Sfântul Ioan Scararul.
„…Caci ascultarea înseamna a nu te încrede în tine, în savârsirea celor bune, pâna la sfârsitul vietii , Sfântul Ioan Scararul.
„Precum faptuirea este calea spre vedere, asa ascultarea e calea spre liniste , Sfântul Ioan Scararul.
„Daca înaintând pe drumul ascultarii, vei schiopata, sa stii ca nu vei strabate usor distanta cealalta ce îti sta în fata, adica vietuirea cea dupa Hristos, nici nu vei fi încununat cu cununa daruita biruitorilor … iar daca va veni asupra ta vreo furtuna si vreo clatinare, acestea vor fi pe masura neascultarii tale.
Caci cel ce asculta cu adevarat nici diavolul însusi … nu-l poate vatama , Sfântul Ioan Scararul.
„…Cel ce doreste sa vietuiasca fara greseala trebuie sa petreaca în supunerea fata de un parinte încercat si nesupus înselarii … si sa socoteasca porunca si sfatul lui ca pe cuvintele si sfatul lui Dumnezeu … , Sfântul Ioan Scararul. Citeşte mai departe;
Sfântul Ioan de Kronştadt: Postul limpezeşte mintea

Postul îi este de trebuinţă creştinului pentru a-i limpezi mintea, pentru a-i trezi şi dezvolta sensibilitatea, pentru a-i dirija voinţa într-o direcţie pozitivă. Aceste trei capacităţi ale omului se întunecă şi se atrofiază cel mai mult ,,de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii“ (Luca 21, 34) şi prin acestea ne îndepărtăm de Dumnezeu, Izvorul vieţii, cădem în păcat, în stricăciune şi deşertăciune, desfigurând şi întinând în noi chipul lui Dumnezeu. Lăcomia burţii şi concupiscenţa ne ţintuiesc de pământ şi am putea zice că ne retează aripile sufletului. Citeşte mai departe;
Părintele Paisie explicând părintelui Placide, în cuvinte simple, diferenţa dintre ortodocsi, catolici şi protestanţi
Pe staretul Paisie l-am cunoscut in anul 1969. Eram un grup de studenti si am vizitat Sfantul Munte in Saptamana Luminata. In vremea aceea Staretul locuia la Chilia “Cinstita Cruce” de langa Manastirea Stavronikita. L-am vizitat acolo si, asa cum stateam, unul dintre noi, care il cunostea, i-a spus:
- Gheronda, spune-ne ceva!
-Ce sa va spun, mai copile? Eu sunt un nimic. Ce puteti lua de la mine?
A doua oara cand am vizitat Sfantul Munte, am mers din nou la Staret. Chilia lui era asezata intr-un loc, pe care, daca nu-l stiai, nu puteai s-o afli. Pe atunci circula zvonul potrivit caruia chilia Staretului, dar mai ales bisericuta unde se ruga, raspandea buna mireasma. Staretul nu-i tinea pe vizitatori multa vreme. Ceea ce imi amintesc din vremea cand s-a mutat de la acea chilie si s-a stabilit la Panaguda, a fost urmatoarea intamplare: Odata, pe cand eram si eu acolo, a venit Parintele Placide, care mai inainte fusese catolic si care dupa aceea s-a botezat ortodox, a devenit monah si apoi ieromonah, si se gandea sa faca o manastire.
















