Проповедь Патриарха Кирилла в день 60-летия преставления блж. Матроны
2 мая 2012 года, в день 60-летия преставления блаженной Матроны Московской и годовщину ее канонизации, Святейший Патриарх Московский и всея Руси Кирилл возглавил служение Божественной литургии в Покровском ставропигиальном монастыре в Москве. За Литургией была совершена хиротония архимандрита Нила (Сычева) во епископа Муромского, викария Владимирской епархии.
http://patriarhkiril.blogspot.com/
„A înviat! Nu este aici.
Iată locul unde L-au pus”
(Marcu 16, 6)
Prea Sfinţiţi Episcopi, Prea Cuvioşi şi Prea Cucernici părinţi, Cinstiţi monahi şi monahii, Drept-măritori creştini,
HRISTOS A ÎNVIAT!
De la fiecare altar al dreptei noastre credinţe străbune, iubiţi fii şi fiice duhovniceşti, în această noapte se reaprinde Lumina cea neînserată cu aceeaşi strălucire ca în marea biserică a Sfântului Mormânt din Ierusalim. Citeşte mai departe;
Când vezi un sărac, fie-ţi milă de dânsul; când vezi un vrăjmaş, împacă-te cu dânsul. De vezi pe aproapele tău norocit, nu-l pizmui. Ţine ochii tăi în frâu, ca să nu arunce priviri poftitoare şi necurate. Nu numai gura ta trebuie să postească, ci încă şi ochii şi urechile, picioarele şi mâinile şi toate membrele trupului tău.
„Iară fariseii grăiau:
cu domnul dracilor scoate pe draci”
(Mt.. 9. 34; Lc. 11, 15)
Precum după sfârşitul iernii, când începe vara corăbierul duce în mare vasul său, ostaşul curăţă armele sale şi îşi pregăteşte calul său de război, lucrătorul de pământ îşi ascute secera, călătorul începe cu curaj călătoria sa cea îndelungată şi luptătorul se găteşte pentru arena, aşa şi noi, când a sosit timpul postului, ca o vară a sufletului, precum ostaşii să curăţim armele noastre, precum lucrătorii de pământ să ascuţim secerile noastre, precum corăbierii împotriva valurilor, poftelor celor fără de rânduială să opunem cugetările cele sfinte, precum călătorii să începem călătoria la cer şi precum luptătorii să ne gătim pentru luptă. Căci creştinul este un lucrător de pământ, un corăbier; un ostaş, un luptător şi un călător. Citeşte mai departe;
Predica la Duminica Sfintei Cruci
Despre valoarea sufletului
…Ce va folosi omul de va dobindi lumea toata si
isi va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul, in schimb,
pentru sufletul sau? (Marcu 8, 36-37)
Iubiti credinciosi,
In predica Sfintei Evanghelii de astazi vom vorbi, pe cat ne va lumina Preabunul Dumnezeu, despre cinstea omului si despre valoarea sufletului omenesc. Iata ce spune Mintuitorul: Ce va folosi omul de ar dobindi toata lumea, dar isi va pierde sufletul sau? (Marcu 8, 36). Apoi zice: Ce va da omul, in schimb, pentru sufletul sau (Marcu 8, 37). Auziti, fratii mei, cat de mare si nemasurata valoare are sufletul nostru si la cata cinste si pretuire l-a ridicat Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos? Si daca este asa, cine va putea vreodata a se impotrivi acestui adevar? Citeşte mai departe;
Şi văzînd Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! (Marcu 2, 5)
Iubiţi credincioşi,
Cuvîntul lui Dumnezeu este plin de nemărginite învăţături. În predica de azi vom vorbi despre puterea rugăciunii făcută cu credinţă de mai mulţi. Căci, precum cînd se aprind mai multe lumînări într-o cameră întunecată, mai mare lumină se face şi precum cînd se adună mai mulţi cărbuni la un loc mai multă căldură dau, aşa şi credinţa mai multora, mai mare trecere are înaintea lui Dumnezeu.
Acest adevăr se vede din multe mărturii ale Sfintei Scripturi, dar şi din învăţătura Sfintei Evanghelii ce s-a citit astăzi. Să luăm, de pildă, cuvîntul pe care l-a zis Domnul: Şi văzînd Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Vedeţi, fraţii mei, că nu a zis Domnul “văzînd credinţa slăbănogului”, ci “a lor”, adică a acelora care purtau pe pat pe acel slăbănog. Cu adevărat, dacă cei patru care purtau pe slăbănog nu ar fi avut mare credinţă, nu ar fi făcut atîta osteneală cu cel bolnav ca să-l aducă în faţa Mîntuitorului. Citeşte mai departe;
Vă poftesc, vă rog şi vă implor, ca aici să plângem pentru păcatele noastre, aici să suferim pentru dânsele.
Folosul mărturisirii si al cercetării conştiinţei în toate zilele
De vreme ce noi, ori aici, ori în viaţa cea viitoare, neapărat trebuie să ne întristăm pentru păcatele noastre, apoi este mai bine ca noi să facem aceasta aici decât în acea lume. De unde reiese aceasta ? Din cuvintele Psalmistului, precum şi din Evanghelie. Adică Psalmistul zice: „Cine în iad se va mărturisi ţie ?” (Ps. 6, 6). El cu aceasta voieşte să spună că cineva nu se va putea mărturisi Domnului în iad, ci că această mărturisire acolo nu va putea ajuta la nimic. Acelaşi lucru ne-a învăţat Hristos într-o pildă (Lc. 16, 19 şi urm.). Era un sărac, cu numele Lazăr, peste tot plin ele bube şi ele umflături, şi cuprins de o boală nevindecată. Şi era un bogat, care nu da nimica săracului, măcar din firimiturile sale. Dar ce trebuie să povestesc eu toată pilda? Voi o cunoaşteţi cu desăvârşire: nemilostivirea bogatului, cum el nu hrănea pe sărac, dar şi nevoia şi foamea acestuia, cu care el de-a pururea avea a se lupta. Aşa s-a petrecut cu dânşii în viaţa aceasta. Iară după ce amândoi au murit, bogatul acela a văzut pe cel sărac în sânul lui Avraam. Si ce a zis ? „Părinte Avraame”, a zis el, “trimite pe Lazar să-şi întingă vârful degetului său în apă, şi să-mi răcorească limba mea, că mă chinuiesc în văpaia aceasta” (Lc. 16, 24). Citeşte mai departe;
Preacuvioşi şi Preacucernici părinţi, iubiţi întru Hristos fraţi şi surori, să mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem şi anul acesta la poarta Sfântului şi Marelui Post.
Vechimea postului este încă de la începutul lumii. De aceea, când a dat Dumnezeu cele zece porunci pe Muntele Sinai, n-a mai pus şi porunca postului, zic Sfinţii Părinţi, pentru că ea era mai veche. Aceasta era porunca cea preaveche din Rai dată omului.
Postul nu s-a pus la întâmplare în Biserica lui Hristos, ci este rânduit de Mântuitorul, de Sfinţii Apostoli, de Sinoadele Ecumenice ale Bisericii şi de toţi Sfinţii Părinţi. Astfel, să postim de mâncare, dar mai ales să postim prin înfrânarea tuturor simţurilor noastre prin care păcătuim. Să ne manifestăm dragostea noastră faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de semenii noştri prin milostenie: „Milă voiesc, iar nu jertfă” – spune Mântuitorul (Mt. 9, 13) Citeşte mai departe;
Duminica feciorului/ a fiului celui curvar
Zis-a Domnul: „Un om oarecare avea doi feciori.
Și zise cel mai tânăr tatălui său: „Părinte, dă-mi ce mi se cuvine din partea de avuție”. Și le împărți lor avuția.
Și nu după multe zile, feciorul cel mai mic a strâns tot și s-a dus într-o latură/ într-o parte [de lume], departe, și acolo își risipi[1] avuția sa petrecând cu curvele.
Și dacă pierdu el tot, s-a făcut foame mare în acea parte de lume. Și începu a flămânzi. Fapt pentru care s-a lipit/ s-a împrietenit cu unul care locuia în acea parte. Citeşte mai departe;
Preasfinţitul episcop Dorimedont la mănăstirea Sf. Marta şi Maria s. Hagimus, r. Căuşeni, de Sf. Ap. Andrei 13.12.2003.
Sursa: http://tineretulortodox.tv/
Iubiti credinciosi,
Dupa cum stiti, spre sfarsit de toamna, la 26 octombrie, Sfanta noastra Biserica Ortodoxa praznuieste pe Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir. Ne este cunoscut tuturor sensul, sau semnificatia, cuvantului mucenic, sau martir, care desemneaza pe acela care, urmand lui Hristos si slujind oamenilor, si-a dat viata pentru invatatura crestina, pecetluind astfel, cu sangele lui, credinta si dragostea in Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Zecile si poate sutele de mii de martiri, al caror numar si nume le cunoaste numai Dumnezeu, au intruchipat, in nevointele lor mucenicesti, ceie mai inalte si mai scumpe virtuti ale vietii crestine, printre care un prim foc il ocupa credinta, nadejdea si dragostea. Citeşte mai departe;