Archive for June, 2010

Pentru ce am părăsit papismul

Episcopul Pavel (Ballester-Convolier) al Nazianzului

Anul acesta se împlinesc 26 de ani de la moartea mucenicească a episcopului Pavel de Ballester-Convolier (1927-1984). Întru pomenirea sa, readucem la lumină această mărturie, în care ne explică cum şi de ce a trecut de la romano-catolicism la Ortodoxie, scris pe vremea când era încă ierodiacon. Acest articol a fost publicat în două numere ale revistei „Kivotós” (din iulie 1953, pag. 285-291 şi decembrie 1953, pag. 483-485). Fostul monah franciscan venit la Ortodoxie (la obârşie, un nobil catalan din Barcelona) a studiat în Grecia, la Atena şi Halki. Acolo a fost hirotonit ierodiacon în 1953 şi ieromonah în 1954. Prima sa slujire preoţească a fost în Constantinopol (1954-1959), apoi în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti a Americii (1959-1984). În 1970 a fost hirotonit episcop al Nazianzului, în New York, cu scaunul în Mexic. Lucrarea sa de cleric, profesor universitar şi autor prolific a fost strălucită şi remarcabilă, punându-i-se din păcate capăt prin moartea sa prematură. A fost ucis la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii slujită în capitala Mexicului în anul 1984, de un fanatic romano-catolic. La înmormântarea sa a mers şi Arhiepiscopul Iacov al Americii, care cunoştea lucrarea misionară a energicului episcop. În 2006, osemintele acestui nou-mucenic al Ortodoxiei au fost strămutate din porunca Patriarhiei Ecumenice într-un monument aparte, în curtea catedralei mitropolitane din Ciudad de México. (F.O.) Citeşte mai departe;

 

Despre Taina Botezului

 

Reîncarnarea, incompatibilă cu credinţa ortodoxă

Ce cred adepții karmei și ai reîncarnării

Potrivit cu principiile religiilor orientale (mai ales hinduismul și budismul), ale ocultismului și, în general, ale «Noii Ere», după moartea trupească, sufletul intră în trupul altui om, animal și chiar plantă. Aceasta înseamnă cuvântul reîncarnare.

Noua viață va depinde, spun ei, de viețile anterioare pe care le-a trăit, care pot fi de ordinul miilor, potrivit celor spuse de adepții acestei teorii. Aceasta înseamnă cuvântul karma.

Această teorie presupune o revizuire a lui Dumnezeu, a omului și a lumii, teorie cu totul incompatibilă cu Creștinismul. Adică presupune că Dumnezeu nu este persoană, ci o „Supraconștiință impersonală”. Omul nu este nici persoană, nici creația lui Dumnezeu. Scopul omului este să se stingă ca o picătură în oceanul „supraconștiinței universale”. Lumea nu este creația lui Dumnezeu, ci se identifică cu Dumnezeu (un monism panteist extrem).

Acest punct de vedere despre reîncarnare nu este lege, așa cum vor să-l prezinte adepții lui, ci o convingere religioasă a lor nedovedită. Împreună cu răspândirea acestor teorii merge și mulțimea ofertelor corespunzătoare în spațiul parareligiei contemporane și al ereziilor. Este ascuns de către adepții acestei teorii faptul că este mult mai probabil (totdeauna potrivit cu convingerile lor) să se reîncarneze cineva în animal sau în existență demonică, decât în om.

Într-o carte hindusă de mare autoritate cum este „Legea lui Manu” se menționează o povestire alegorică: O broască țestoasă trăiește în adâncul mării și-și scoate capul la suprafață o dată la o sută de ani. În același timp un inel plutește la suprafața apei. „Pe cât este de nesigur să treacă capul broaștei prin inel, încă pe atâta de nesigur este să se reîncarneze o ființă după moartea ei într-un trup omenesc.” Citeşte mai departe;

 

Răsăritul Răsăriturilor. De la religiile orientale la Ortodoxia rãsãriteanã

Articolul pe care vi-l prezentãm în continuare a apãrut în revista americanã “The Ortodox Word” (vol. 32, nr. 5 90, sept.-oct. 1996, pp. 208-228), revistã întemeiatã la începutul anilor 60 de cãtre Pãrintele Serafim Rose si Pãrintele Gherman Podmosenski, sub patronajul “Frãtiei Sfântul Gherman din Alaska”, cu binecuvântarea Arhiepiscopului de San Francisco, Sfântul Ioan Maximovici. Autorul articolului, Pãrintele Ieromonah Damaschin, ucenic al Pãrintelui Serafim Rose, aduce în fata noastrã, prin mãrturia experientei sale personale, o problemã deosebit de actualã si pentru tinerii din România: raportul între mistica crestinã, asa cum e ea înteleasã în Ortodoxie, si experientele mistice ale adeptilor religiilor orientale pãtrunse masiv în Occident. Pãrintele Damaschin expune cu multã pãtrundere si competentã duhovniceascã problemele celor ce au ajuns la Ortodoxie trecând prin religiile orientale, fãcând totodatã distinctiile extrem de necesare între tipurile de experiente mistice orientale si cele din crestinismul rãsãritean. Suntem încredintati cã aceastã mãrturie directã a unui pãrinte duhovnicesc ce a descoperit comorile ortodoxiei la celãlalt capãt al lumii va fi foarte folositoare si multor tineri români ce încã rãtãcesc departe de comoara îngropatã chiar în ograda casei lor.

Multumirile noastre se îndreaptã cãtre Pãrintele Damaschin de la “Frãtia Sfântul Gherman din Alaska”, prin bunãvointa si amabilitatea cãruia putem sã facem cunoscute aceste pagini cititorilor din România.

Citeşte mai departe;

 

Părintele Paisie Aghioritul despre catolici şi protestanţi

“A doua oară când am vizitat Sfântul Munte, am mers din nou la Stareţul Paisie. Chilia lui era aşezată într-un loc pe care dacă nu-l ştiai,nu puteai să-l afli. Pe atunci circula zvonul potrivit căruia chilia Stareţului, dar mai ales bisericuţa unde se ruga, răspândea bună mireasmă. Stareşul nu-i ţinea pe vizitatori multă vreme. Ceea ce îmi amintesc din vremea când s-a mutat de la acea chilie şi s-a stabilit la Panaguda, a fost următoarea întamplare: Odată, pe când eram şi eu acolo, a venit Părintele Placide,care mai înainte fusese catolic şi care după aceea s-a botezat ortodox, a devenit monah şi apoi ieromonah, şi se gândea să facă o mânăstire. Acesta l-a întrebat pe Stareţ ce ar trebui să facă tinerii care doresc să devină monahi, înfrânarea sau rugăciunea? Şi care trebuie să fie criteriile alegerii lor? Atunci Stareţul i-a răspuns:

- Să cauţi la aceşti tineri râvna pentru nevoinţă!
Părintele Placide i-a mai pus o întrebare, de data asta dogmatică:
- Care este diferenţa între ortodocşi şi catolici?
Aşa cum stăteam cu toţii afară în curte, Stareţul l-a întrebat:
- Vezi aceasta casă?
- O văd.
- Dacă scoatem mortarul care există între pietre, cu ce se vor mai ţine ele? Aceasta au facut catolicii. Au scos întăritura şi au şubrezit clădirea bisericii.
-Gheronda, dar ce se întâmplă cu protestanţii? a întrebat din nou părintele Placide.
-A, aceştia au fost mai “deştepţi”. Au scos şi pietricelele care existau printre pietrele mari, iar acum încearcă să le sprijine una de alta.Dar aceasta înseamnă că nu există nici o clădire.
Astfel, în puţine şi simple cuvinte, Stareţul a vorbit despre marile subiecte şi diferenţe dogmatice.”

extras din cartea “Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”

 
Moldova Creştină 2009-2011