Lumina din noi
In fiecare om exista o lumina. Dar pentru fiecare trebuie sa vina clipa randuita de sus, cand sa te vezi asa cum esti si sa-L cauti pe Hristos.
Dumnezeu te iubeste pentru ceea ce este in tine lumina, pentru ce ai tu bun, nu pentru pacatele, petele, intunecimile tale. Iar tu nu poti fi si cu ale lumii si cu Dumnezeu: “Cine va voi sa-si scape viata, o va pierde; iar cine va pierde viata sa pentru Mine si pentru Evanghelie, acela o va afla” (Marcu 8, 35). Citeşte mai departe;
Învăţătura despre pogorârea Domnului Hristos la iad este este menţionată în al V-lea articol de credinţă din Simbolul Apostolic şi din cel Atanasian, precum şi în Mărturisirile de credinţă ale Bisericii Ortodoxe.
Pogorârea la iad a Mântuitorului are ca temei neotestamentar mărturia Sfântului Apostol Petru, care precizează în prima sa epistolă că Hristos „a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare” (I Pt. 3, 18-19). Citeşte mai departe;
În Duminica Ortodoxiei, părintele Constantin Necula a fost invitat să vorbească despre credința dreptmăritoare în față a peste 1500 de persoane, majoritatea neoprotestanți. Este o cuvântare ziditoare pe care o puteți asculta în continuare:
Sambata, 18 februarie, Biserica Ortodoxa face pomenirea celor trecuti la cele vesnice. Aceasta sambata este cunoscuta in popor sub denumirea “Mosii de iarna”. Exista pomenirea mortilor, pentru ca Biserica nu vede in moarte sfarsitul existentei omului.
Astfel, sambata 18 februarie, in fiecare biserica se oficiaza Sfanta Liturghie, urmata de slujba Parastasului pentru cei adormiti. In ziua in care se savarseste Sfanta Liturghie, preotul scoate miride (particele) din prescura, pentru vii si morti. Ele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de Agnet – partea din prescura care reprezinta pe Hristos, ca dragostea Lui sa se reverse si asupra lor. Amintim ca in cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul lui Hristos de pe Sfantul Disc. Citeşte mai departe;
Sensul primar al cuvântului grecesc „terapia“ este acela de „închinare sau adorare a lui Dumnezeu“, ulterior el va dobândi şi sensul de „tămăduire“ sau „vindecare“.
Psihologia existenţialistă şi psihoterapia ortodoxă,
autor: Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos, Editura Doxologia.
O caracteristică specifică lumii de azi este căutarea unei forme eficiente şi cuprinzătoare de psihoterapie sau, mai general spus, de terapie a individului. Peste tot, oamenii sunt invadaţi de probleme care pot evolua în boli de natură „psihică“. Aceste boli sunt, din perspectiva psihoterapiilor laice, fie expresia unor dezechilibre psihice datorate unor factori diverşi, specifici comunităţilor umane aglomerate, fie încercări susţinute de evadare din lumea reală, devenită insuportabilă, într-una imaginară, fantastică.
O altă cauză majoră a bolilor pare să fie, cel puţin în viziunea lui Victor Frankl, fondatorul logoterapiei, lipsa de sens a vieţii, care se manifestă sub forma unui aşa-numit vid existenţial. Citeşte mai departe;
În privința Botezului, Mântuitorul n-a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă, ci a stăruit asupra importanței pe care va avea-o lucrarea Botezului.
Sfânta Scriptură nu oferă date exacte despre botezul copiilor, în sensul de a recomanda sau a descrie în mod clar botezarea lor. Ținând cont de faptul că Botezul era legat de propovăduirea Evangheliei adulților și de convertirea acestora, această lipsă ni se pare firească. Indirect însă, analizând temeinic cazurile descrise în Noul Testament, reiese cu foarte mare claritate că Botezul era administrat și copiilor.
În privința Botezului, Mântuitorul n-a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă, ci a stăruit asupra importanței pe care va avea-o lucrarea Botezului. „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”.(In. 3, 6). Nu era nevoie să precizeze că va trebui aplicat tuturor, deci și copiilor. Citeşte mai departe;
Când părintele Dumitru Stăniloae a fost întrebat de care teolog modern se simte cel mai apropiat, el a răspuns fără ezitare: Vladimir Lossky. Poate că această alegere pare una forţată, atunci când ne gândim la figura unui Florovsky sau Zizioulas, care domină în momentul de faţă Ortodoxia academică.
Cu toate acestea, alegerea părintelui Stăniloae are un temei puternic în faptul că Lossky a fost poate primul ortodox care a încercat să ofere o viziune de ansamblu nu doar asupra dogmaticii aspectelor ortodoxe, ci şi asupra spiritualităţii răsăritene. Ne vom concentra în cele ce urmează asupra unei teme importante: viziunea ortodoxă asupra scolasticismului.
A existat un scolasticism răsăritean?
Principala critică adusă teologiei apusene de către teologii ortodocşi constă în general în aspectul scolastic al acesteia. Citeşte mai departe;
Este foarte important ca printre preocupările creştinilor de zi cu zi să se numere şi aceea de a citi din Scriptură.
Sfânta Scriptură a influenţat profund lumea, fiind o neîntrecută carte de pietate, de îndrumare sufletească, de îndemn spre iubire de oameni şi de Dumnezeu, spre agonisirea păcii interioare şi a arvunei bucuriei veşnice.
Nici o vreme nu este piedică pentru citirea Scripturii sfinte
Sfântul Ioan le preciza tuturor că „nici o vreme nu este piedică pentru citirea dumnezeieştilor Scripturi; acest lucru poate fi săvârşit nu numai acasă, ci şi când mergem în piaţă, şi când călătorim, şi când ne aflăm în compania multora” (Omilii la Facere, XXXV, II). Citeşte mai departe;
“Noţiunea de libertate, a liberului arbitru, a atras atenţia, atât teologilor cât şi filosofilor, de secole. Încă din antichitate, Socrate, Platon, Aristotel au reflectat asupra acestui principiu, sub diversele sale aspecte. Filozofia libertaţii a reprezentat, de asemenea, obiectul cercetării unor filosofi precum Kant şi Hegel, Schopenhauer şi Nietzsche sau al unor gânditori religioşi ca V. Soloviev, N. Berdiaev şi alţii. Filozofia din timpurile moderne, fluturând steagul credinţei în raţiune şi al respingerii religiei, a pus bazele unei noi concepţii a libertăţii umane.Aceasta din urmă a fost observată doar în dimensiunea sa profană, în întregime detaşată de responsabilitatea morală a individului în realizarea libertăţii sale.
Filozofia timpurilor moderne, respingând înţelegerea religioasă şi morală a libertăţii secolulului al XIX-lea, a deschis calea spre nihilism: “Nu există adevăr absolut, nici nu există lucruri în sine”, postula Nietzsche. Citeşte mai departe;