Este aproape imposibil să vorbeşti despre manele fără să generezi discuţii contradictorii, câteodată interminabile. Deşi s-a încercat şi o conciliere între promotorii manelelor şi reprezentanţii genurilor muzicale tradiţionale, discuţiile despre manele şi despre comportamentul social fundamentat pe “principiile” enunţate în textele aferente s-au aprins din nou, mai ales după ce majoritatea posturilor de televiziune au mediatizat reprezentaţiile “artistice” ale mai multor cetăţeni, în vecinătatea mănăstirilor care şi-au serbat recent hramul de Adormirea Maicii Domnului.
Printre fumul grătarelor şi pe ritm de manea, o familie întreagă surprinsă de camerele de filmat dansa fără inhibiţii, în aşteptarea marelui praznic “al Sfintei Mării”, deşi afirma ferm că a venit să se roage. Câţiva credincioşi, la o distanţă de câţiva metri de familia de petrecăreţi, încercau să se roage, făcând abstracţie de chiuielile ce tulburau împrejurimile. Fie că ne convine, fie că nu, imaginile televizate au surprins realitatea. Maneaua este un fenomen.
O auzim peste tot în locurile publice, mai mult fără voia noastră! Fie că provine dintr-o maşină care aşteaptă la stop (cu boxele date la maxim), fie că un binevoitor meloman ne “delectează” cu ea în metrou sau în autobuz, de pe telefonul mobil, fie că se aude de la vecinul care se simte bine în weekend, ne enervează la culme faptul că ni se încalcă dreptul la linişte în spaţiul public. Citeşte mai departe;
Editura Patriarhiei Române și editurile Sophia şi Cathisma (București), Deisis (Sibiu), Eikon (Cluj) pentru prima dată îşi vor prezenta lucrările la Chișinău în cadrul Salonului Internaţional de Carte, ediţia a XX-a.
