Arhiva pentru "Interviuri"

Părintele Justin (Pârvu): Cine să ridice piatra de pe mormântul neamului nostru?

Părinte, acum când situația economi­că și politică a țării e foarte bulver­santă, ce nădejde politică mai putem avea azi, când lipsește un conducător cu o linie politică echilibrată și care să îi pese de țară și de popor mai mult decât de propriul lui scaun?

Toate stăpânirile acestea noi so­cotim că sunt de la Dumnezeu, și avem datoria să ne supunem. Dar sunt stăpâniri dinafară care intră înăuntrul poporului, sărind peste gard, stăpâniri care intră pe ușa democratică a unui popor, care se impun prin modul lor de a guverna și nu sunt impuși dinafară. Care este mai tare în mitocănii acela guvernează, adică cel care are banul să îl poată corupe pe cel sărac. Se ajunge să cumperi conștiința omului cu un kg. de făină și orez și jumătate de litru de ulei. Acesta este politicianul compromis și care se degradează în fața unui popor. Cu ce încredere poți să îi acorzi unui astfel de politician casa și averea unui stat? Cel care acordă votul de încredere unui astfel de politician nu este ca un nebun care își dă foc la propria casă? De aceea noi nu mai ieșim din această sta­re de mizerie. Pentru această mizerie nu e de vină doar Europa și pute­rile lumii, ci în primul rând se datorează lipsei noastre de administrare internă. Citeşte mai departe;

 

Mitropolitul Chişinăului şi a Moldovei, Vladimir: Unde-i episcopul, acolo-i Biserica

În această viaţă puţini sunt chemaţi la vrednicia vlădicească. Chemarea o face Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos: „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână.” (Ioan 15, 16). Cea mai mare şi mai responsabilă misiune este aceasta – să devii episcop. Nu este nicio demnitate mai importantă decât aceasta, înţelegând că ierarhul este reprezentantul deplin al lui Hristos. Citeşte mai departe;

 

Jonathan Jackson: „În primul rând doresc să mulţumesc Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt”

Cu ocazia primirii premiului EMY, actorul a spus: „În primul rând doresc să mulţumesc Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt” şi a făcut semnul Sfintei Cruci.

Cunoscutul actor american Jonathan Jackson vorbeşte despre intrarea sa în Ortodoxie.

Jackson este Lucky Spencer în lung-metrajul “General Hospital”, un serial cu o foarte mare audienţă în America şi a primit rolul de cel mai bun rol secundar la recenta decernare a Premiilor Emy.

Cu ocazia primirii premiului EMY, actorul a spus: „În primul rând doresc să mulţumesc Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt” şi a făcut semnul Sfintei Cruci. Apoi a zis: „Mulţumesc tuturor călugărilor de la Sfântul Munte Athos care se roagă constant pentru viaţa lumii”. Citeşte mai departe;

 

Ierom. Savatie Baştovoi: „Biserica a primit declarația de război din partea mai marilor lumii… De acum înainte să ne aşteptăm doar la lovituri”

Despre locul Bisericii în noua societate moldavă. / Despre tehnicile moderne de persecuţie. Închiderea emisiunii Pietrele vorbesc. / Despre declaraţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse şi „bîlbîielile” lui Marian Lupu. / Despre simbolurile comuniste, internet şi lupta televiziunilor pentru minţile umane 

Ieromonahul, jurnalistul și scriitorul Savatie Baștovoi, din calitatea sa de membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, sparge gheața și vine cu dezvăluiri interesante care demonstrează o altă perspectivă a ceea ce cred oamenii despre libertatea de conștiință și libertatea de opinie. Dezvăluirile sînt făcute în exclusivitatea pentru ioanatan.wordpress.com după mai bine de un an de tăcere, timp în care a preferat să se ocupe de literatură. Citeşte mai departe;

 

PS Ambrozie (Munteanu) episcop de Neftekamsk şi Belebei – Un exemplu notoriu de slujire duhovnicească

În data de 4 martie a anului curent a fost hirotonit în treapta de episcop arhimandritul Ambrozie Munteanu, duhovnicul mănăstirii „Sfânta Treime”din Frumoasa şi exarhul mănăstirilor din cuprinsul episcopiei de Ungheni şi Nisporeni. În prezent Prea Sfinţitul Ambrozie păstoreşte creştinii episcopiei de Neftekamsk şi Belebei a Patriarhiei Ruse. Părintele Severian, parohul bisericii de lemn (Sf. Ioan cel Nou de la Suceava), fost coleg de seminar al actualului episcop, și ne-a povestit mai multe despre viaţa din mănăstire a părintelui Ambrozie, precum şi despre activitatea sa după plecarea din sânul obştii mănăstirii Noul Neamţ.

 

-          Părinte Severian, cum vă amintiţi ziua în care l-aţi cunoscut pe monahul Ambrozie, viitorul episcop?

-          S-a întâmplat în timpul orelor, când eram la cursul de „Noul Testament”. Citeşte mai departe;

 

Studii postuniversitare disponibile pentru teologi și nu numai

Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova se remarcă printr-o ambianţă intelectuală şi creatoare deosebită.  Din luna septembrie studenții, care vor aplica la studiile de master în cadrul acestei facultăți, vor benefecia nu doar  de studii aprofundate în filologie, dar și de cele în domeniul religios. Am discutat cu decanul Facultății de Litere, doamna Claudia Cemârtan, conferențiar universitar, despre posibilitățile oferite în cadrul acestui masterat.

-         Doamnă decan, ce înseamnă pachetul Cultură și Spiritualitate Creștină și prin ce se deosebește de alte discipline opționale din cadrul Facultății de Litere.

-         În cadrul facultății studenților le-au fost propuse câteva pachete cu discipline opționale. Printre ele e și pachetul Cultură și Spiritualitate Creștină. Acesta conţine şi discipline filologice, orientate spre cultura creştină („Termeni ecleziastici în limbile romanice”, „Motive biblice în literatura română”), dar şi unele care se referă nemijlocit la spiritualitatea creştină („Morala şi etica creştină”, „Învăţătură de credinţă ortodoxă”, „Simbolismul artei creştine”). Citeşte mai departe;

 

Monahul Moise de la Oaşa, despre un Pateric al închisorilor comuniste

* Nascut in 1974 la Resita, a urmat Facultatea de Drept din Timisoara, unde a intrat in A.S.C.O.R. si a apucat, cu nadejde, pe calea credintei. In 1996, a devenit frate la manastirea Posaga (Alba). Din 2000, obstea de la Posaga s-a mutat la Oasa, in Muntii Sureanu, la 1.400 de metri deasupra lumii. Dupa alti cativa ani de nevointe, monahul Moise Iorgovan a inceput un proiect cultural, care avea sa-l acapareze total: o cronica documentara, filmata si scrisa, despre suferintele din inchisorile comuniste din Romania si Basarabia, marturisite de fosti detinuti politici. Un demers nobil si temerar, despre frumusetea credintei in temnita *

Un Pateric al puscariilor comuniste

- Parinte, de cativa ani incoace ati schimbat chilia manastireasca pe arhivele Securitatii si truda in obste pe manuirea reportofonului si a camerei video. Cum v-ati apropiat de suferintele inchisorilor comuniste?

- Pe cand eram student, am citit “Jurnalul fericirii” al lui Nicolae Steinhardt, care m-a impresionat foarte mult. Tot pe atunci mi-a crescut interesul pentru memorialistica si, dupa o vreme, nu m-am multumit cu carti, ci am vrut sa-i cunosc pe cei care isi publicau amintirile din inchisoare. Primii fosti detinuti pe care i-am cunoscut au fost doi preoti Citeşte mai departe;

 

Dinastia Potoroacă — trei generaţii crescute în altar

A fi preot nu este o meserie. Este un har, o nevoie sufletească, o mare responsabilitate şi un mod de viaţă. În acest spirit a crescut şi tot în acest spirit şi-a educat feciorii. Părintele Valeriu Potoroacă, parohul Bisericii «Sfântul Pantelimon» din Chişinău, reprezintă a treia generaţie de preoţi din familia sa. El este nu doar unul dintre cei peste zece descendenţi ai vestitei dinastii a Potoroacilor, dar şi capul unei frumoase familii.

I-am întâlnit pe cei patru membri ai familiei Potoroacă într-o zi de mare sărbătoare creştină la Biserica «Sfântul Pantelimon», unde de ani buni părintele Valeriu este preot şi paroh. Am înţeles că nu e o întâmplare că i-am găsit pe toţi grămăjoară, inclusiv familia extinsă: fraţi, veri, unchi, nepoţi. Aşa se întâmplă de când se ştiu şi nici nu-şi imaginează viaţa altfel. Părintele Valeriu a crescut şi şi-a trăit întreaga viaţă pe lângă biserică, tatăl şi bunicul său fiind preoţi. Tot aşa au crescut şi cei doi feciori ai săi, ajutând şi participând la treburile bisericeşti. Citeşte mai departe;

 

Părintele schiarhimandrit Irinarh : Cel mai mult în viaţă, am iubit ascultarea

Recent a trecut  la Domnul Shiarhimandritul Irinarh (Ciobanu)

Mai jos vă propunem spre lectură un interviu realizat cu sfinția sa în anul 2009.

Într-o seară, după săvârşirea Vecerniei la bisericuţa din lemn „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”, a rânduit Bunul Dumnezeu, să ajungem şi noi la părintele Irinarh, în căsuţa sa modestă de la periferia Chişinăului, care este mereu plină de oaspeţi. Cineva vine după un sfat, altul – la spovedanie, al treilea – să-l mai ajute pe bătrân. Vorbele sale de duh şi umorul inegalabil, îl fac pe părintele să fie foarte apropiat tinerilor. Părintele îi primeşte pe toţi cu dragoste şi îi mângîie sufleteşte cum ştie el mai bine. După înterevederile cu părintele Irinarh, fiecare din cei care i-au păşit pragul, îşi găseşte împlinirea dorinţelor mântuitoare. Şi aceastagraţie mai întâi de toate îndemnului de ascultare şi supunere, care îl dă tuturor, care vin la el şi cu siguranţă, prin rugăciunile înălţate de părintele către Bunul Dumnezeu, căci nu în zadar şiragul de metanii de la pat are o lungime din pod până în podea. Citeşte mai departe;

 

Eugen Dimitriu: Rugăciunea a fost arma care ne-a izbăvit şi ne-a întărit şi ne-a făcut să putem rezista

Membrii Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români filiala Chişinău s-au întâlnit marţi, 3 ianuarie 2012 la mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava cu basarabeanul Eugen Dimitriu. În continuare vom prezenta fragmente din discuţia de aproape 3 ore cu domnul Dimitriu.

Eugen Dimitriu: Am fost ultima oară în Basarabia în 1942…

Ecaterina Luţişina: Ce vă amintiţi din copilăria petrecută în Basarabia, la Călineşti?

E.D.: Eu m-am născut în întâi octombrie 1923 în comuna Sărata [r. Teleneşti], comună de nemţi, în ‘40 nemţii au plecat în Germania. Tata meu este dintr-o familie de ţărani gospodari cu pământ mai multişor şi o fost telegrafist Morse, era pe vremuri când trebuia să ştii codul Morse, iar mama este dintr-o familie de preoţi şi învăţătoare… Deci viaţa mea basarabeană însumează doisprezece ani, din 1923 până în 1935, la vârsta asta ţi se pare că tot pământul e al tău şi tot ce vezi în jur e al tău. După aia părinţii din 1935 au fost mutaţi la poşta din Fălticeni,25 km de la Suceava,după aia în 1965 am trecut la Suceava după 30 ani de Fălticeni. Citeşte mai departe;

 
Moldova Creştină 2009-2011