De multe ori am scris cuvinte sufleteşti pentru folosul meu și al creștinilor  și am crezut că aceste cuvinte pot folosi și la alte persoane care nu prea au vreme să deschidă cărțile și poate nici nu le au la îndemână cărțile potrivite. Știu că în ziua de azi mai toată lumea este grăbită și cărțile cele groase ale Sfinților Părinți stau uitate și rar cine le mai citește. Așa este duhul veacului acesta, așa sunt ocupațiile oamenilor, așa este războiul cel nevăzut, încât lucrul cel duhovnicesc și mai ales citirea cărților Sfinte, nu prea au loc în viața creștinilor din zilele noastre. Și asta nu se întâmplă numai în lumea mirenilor ci și în lumea monahilor care au început să ajusteze viața după moda de azi. Grija celor pământești îi ține încătușați și nu pot să mai afle vreme pentru citirea și cugetarea Scripturilor. Abia au vreme să asculte slujba la biserică și nu toți ci numai unii, însă şi atunci mintea le este împovărată cu grija trupului și necazurile vieții. Pentru îndulcirea sufletului, greu se găsește vreme în veacul nostru, și aceasta ne păgubește mai rău şi mai mult de cât toate. Căci neavâd răgaz a privi mai des către cele cereşti, uităm rostul vieții, slăbim duhovnicește, şi ajungem de multe ori la deznădăjduire, când știm ce fel de făgăduinţă am făcut înaintea lui Dumnezeu şi când vedem că se cheltueşte viața în zadar. Însă cel mai rău e că nu de odată ne dăm seama de irosirea vieții noastre care și așa e destul de scurtă. Citeşte mai departe;