Sărbătorile sînt zile închinate pentru pomenirea evenimentelor iconomiei dumnezeieşti şi a sfinţilor Săi (Ps. 8,8; Ioan 15,14; Iacob 2,23). Ele sînt duminicile de peste an, sărbătorile împărăteşti, şi cele ale sfinţilor mari şi mici (Const. Ap. v. 25)
Orice creştin este obligat să respecte aceste sărbători, ca să aibă timp de a se ruga acasă şi la biserică, a citi cărţi bisericeşti, a face fapte bune, etc., iar nu ca să se lenevească şi să se dedea la păcate. Se îngăduie a se face anumite treburi gospodăreşti pentru timp scurt ca: pregătirea hranei, îngrijirea hainelor, a vitelor, dar nu şi acelea care răpesc tot timpul şi mână sufletul omenesc la cîştigul de averi şi lăcomie, căci este păcat (Deut 28,1-6; Ex. 16, 15-35; I Tim. 6, 8-10). Citeşte mai departe;



















Cu siguranţă Psaltirea este cea mai citită carte a Vechiului Testament, atât în cultul public, cât şi în evlavia particulară. Cum ar trebui însă să înţelegem pasajele îndreptate împotriva duşmanilor, care oferă adevărate “recitaluri” de blesteme? Nu ne exercităm imaginaţia într-o zonă periculoasă, îndepărtându-ne de morala evanghelică?