Cultul morţilor are o însemnătate deosebită în credinţa ortodoxă, iar Sfânta Tradiţie ne dă nenumărate exemple despre folosul şi importanţa lui, dar are el şi un fundament biblic?
Zilele dedicate pomenirii morţilor ocupă un loc foarte important în perioada Triodului, în care tocmai am intrat. Citeşte mai departe;
Sfinţii Atanasie şi Chiril, ierarhi ai Alexandriei sunt cei mai aleşi apărători ai dreptei credinţe în faţa deviaţiilor ideatice şi a ereziilor raţionaliste care s-au ivit în istoria Bisericii.
Apărarea dreptei credinţe este nu numai o chestiune de principiu, ci o chestiune de viaţă şi de moarte, adeăvrul credinţei ducând la nemurire împreună cu Hristos, iar credinţa falsă ducând la moarte. Citeşte mai departe;
Sărbătorile sînt zile închinate pentru pomenirea evenimentelor iconomiei dumnezeieşti şi a sfinţilor Săi (Ps. 8,8; Ioan 15,14; Iacob 2,23). Ele sînt duminicile de peste an, sărbătorile împărăteşti, şi cele ale sfinţilor mari şi mici (Const. Ap. v. 25)
Orice creştin este obligat să respecte aceste sărbători, ca să aibă timp de a se ruga acasă şi la biserică, a citi cărţi bisericeşti, a face fapte bune, etc., iar nu ca să se lenevească şi să se dedea la păcate. Se îngăduie a se face anumite treburi gospodăreşti pentru timp scurt ca: pregătirea hranei, îngrijirea hainelor, a vitelor, dar nu şi acelea care răpesc tot timpul şi mână sufletul omenesc la cîştigul de averi şi lăcomie, căci este păcat (Deut 28,1-6; Ex. 16, 15-35; I Tim. 6, 8-10). Citeşte mai departe;
Frati si surori,
Numai detaşându-ne de viaţa îngustă a egoismului, ne umplem de viaţa infinită a comuniunii Sfintei Treimi. Biserica a exprimat acest paradox numind moartea lui Hristos, contrară oricărui egoism, “de viaţă făcătoare”. Despre Trupul jertfit al Său, Domnul ne învaţă următoarele: “Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii” (IOAN 6, 33), pentru că în El rămâne această ieşire din egoism la largul comuniunii cu toţi. Citeşte mai departe;
Biserica pastreaza Traditia, iar Traditia uneste si intareste Biserica. Dupa moartea ultimului Apostol, viata in Duhul nu s-a imputinat, caci Mantuitorul fagaduieste Apostolilor si urmasilor acestora ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacurilor si Duhul Sfant ii va ajuta sa inteleaga tot adevarul si sa-l apere nestirbit (Ioan 16, 13). De aceea Sf. Traditie s-a numit si tinerea de minte vie a Bisericii. Traditia fiind viata Bisericii, Biserica e spatiul Traditiei.
Care e rolul Bisericii fata de Descoperirea dumnezeiasca si deci si fata de Sf. Traditie?
Biserica e pazitoarea, talcuitoarea si propovaduitoarea fara gres a Descoperirii dumnezeiesti si, prin aceasta, si a Traditiei. Ea pastreaza si sustine unitatea si identitatea credintei. Sf. Irineu ne da amanunte pretioase in aceasta privinta: «Biserica, zice el, dupa ce a primit, cum am spus, aceasta propovaduire si aceasta credinta, macar ca e raspandita in toata lumea, le pastreaza cu grija, ca si cum ar locui intr-o singura casa. De asemenea ea crede Apostolilor si Ucenicilor acestora, ca si cum ar avea un singur suflet si aceeasi inima. Ea predica acestea in armonie cu Apostolii, invata si transmite ca si cum ar avea o singura gura. Desi in lume limbile sunt deosebite, puterea Traditiei e una si aceeasi. Citeşte mai departe;
Stimaţi creştini, HRISTOS A ÎNVIAT!
Se apropie ziua cea mare a pomenirii morţilor, sărbătoarea tradiţională, Paştile Blajinilor. Este ziua în care se merge mai întâi la biserică, la Sfînta Liturghie, pentru a face rugăciuni pentru toţi cei mutaţi de la noi, după care se merge la mormintele lor unde se aprind lumînări, tămâie, li se cîntă şi lor imnul de biruinţă asupra morţii “Hristos a înviat” şi se dă de pomană pentru pomenirea lor pască şi ouă roşii – simboluri pascale.
Aşa ar tebui să facem…
În realitate, însă, ceea ce se întîmplă la Paştile Blajinilor, de cele mai multe ori este o parodie asupra adevărului, o schimonosire a lui. Cu regret noi purtăm vina pentru faptul ca această “demonstraţie de avere” şi “show al beţiei” a dat rădăcini adînci. O tradiţie veche şi frumoasă s-a prefăcut într-un obicei necreştin, a devenit o piatră de poticnire pentru cei slabi în credinţă şi se face “apă la moară” tuturor sectarilor, duşmani deschişi ai Bisericii Ortodoxe. Citeşte mai departe;
Patriarhul Ierusalimului, Teofil al III-lea, cu un sobor de ierarhi şi preoţi au înconjurat de trei ori Sfântul Mormânt, mii de pelerini aflați la Mormântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Ierusalim au primit Lumina Sfântă astăzi, 23 aprilie, la orele 14:13.
Credincioșii din Republica Moldova se vor bucura şi în acest an de lumina sfântă, care va fi adusă pentru a noua oară la noi în ţară.
Hristos a Inviat!
In Martea Mare din Saptamana Patimilor Domnului, Sfintii Parinti au randuit sa se citeasca Pilda celor zece fecioare. Aceasta pilda ne prezinta zece fecioare, cinci “intelepte” si cinci “neintelepte”, care se pregatesc pentru nunta. In Noul Testament, intalnirea cu Hristos este asemanata unei nunti. Hristos se numeste pe sine “mire”, iar Apostolii poarta numele de “prietenii mirelui”. Mireasa lui Hristos este Biserica. Citeşte mai departe;
Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fatã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare. În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viata Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate si mãretie în acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocãintã, dar si de nãdejde. Fiecare zi are un înteles si un mesaj foarte clar si adânc. Citeşte mai departe;