Arhiva pentru "Sfânta Tradiţie"

Despre Sărbători (din Pravila bisericească)

Sărbătorile sînt zile închinate pentru pomenirea evenimentelor iconomiei dumnezeieşti şi a sfinţilor Săi (Ps. 8,8; Ioan 15,14; Iacob 2,23). Ele sînt duminicile de peste an, sărbătorile împărăteşti, şi cele ale sfinţilor mari şi mici (Const. Ap. v. 25)

Orice creştin este obligat să respecte aceste sărbători, ca să aibă timp de a se ruga acasă şi la biserică, a citi cărţi bisericeşti, a face fapte bune, etc., iar nu ca să se lenevească şi să se dedea la păcate. Se îngăduie a se face anumite treburi gospodăreşti pentru timp scurt ca: pregătirea hranei, îngrijirea hainelor, a vitelor, dar nu şi acelea care răpesc tot timpul şi mână sufletul omenesc la cîştigul de averi şi lăcomie, căci este păcat (Deut 28,1-6; Ex. 16, 15-35; I Tim. 6, 8-10). Citeşte mai departe;

 

Anul nou bisericesc – Cale vie de legatura a omului cu Dumnezeu

Frati si surori,
Ne aflam in prima zi a anului bisericesc. Spre deosebire de anul economic administrativ care incepe la 1 ianuarie, anul bisericesc incepe la 1 septembrie si se incheie la 31 august. El reprezinta istoria vietii lui Iisus Hristos, istoria mantuirii noastre in HristosDesfasurarea anului nu incepe insa cu Nasterea si nu se incheie cu moartea lui Iisus, caci legatura lui Iisus nu se limiteaza la viata Sa pamanteasca, asemenea altor muritori.
Venirea Lui a fost preinchipuita prin oameni, evenimente si sarbatori ale Vechiului Testament, anume ca sa fie recunoscut atunci cand va veni. De asemenea, lucrarea lui Iisus in lume nu s-a incheiat prin moartea si Invierea Sa. Fagaduinta Lui s-a implinit abia prin coborarea Sfantului Duh, prin care Iius continua sa lucreze in lume. De aceea si Sarbatorile anului bisericesc nu se limiteaza la viata pamanteasca a lui Iisus ci, axandu-se pe ea, actualizeaza si retraiesc lucrarea lui Dumnezeu Tatal Care a pregatit venirea lui Iisus Hristos in lume si culegerea roadelor prin Duhul Sfant, in Biserica.
Un an bisericesc reprezinta astfel – in mic – o istorie a lucrarii savarsite de Dumnezeu in omenire si cu omenirea. Hristos S-a intrupat, S-a jertifit si a inviat o singura data. Totusi, in fiecare an, noi retraim Nasterea, Moartea si Invierea Sa. Citeşte mai departe;
 

Folosul duhovnicesc obţinut prin participarea noastră la Sfânta Liturghie

Numai detaşându-ne de viaţa îngustă a egoismului, ne umplem de viaţa infinită a comuniunii Sfintei Treimi. Biserica a exprimat acest paradox numind moartea lui Hristos, contrară oricărui egoism, “de viaţă făcătoare”. Despre Trupul jertfit al Său, Domnul ne învaţă următoarele: “Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii” (IOAN 6, 33), pentru că în El rămâne această ieşire din egoism la largul comuniunii cu toţi. Citeşte mai departe;

 

Ce legatură este între Biserică şi Sfânta Tradiţie?

Biserica pastreaza Traditia, iar Traditia uneste si intareste Biserica. Dupa moartea ultimului Apostol, viata in Duhul nu s-a imputinat, caci Mantuitorul fagaduieste Apostolilor si urmasilor acestora ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacurilor si Duhul Sfant ii va ajuta sa inteleaga tot adevarul si sa-l apere nestirbit (Ioan 16, 13). De aceea Sf. Traditie s-a numit si tinerea de minte vie a Bisericii. Traditia fiind viata Bisericii, Biserica e spatiul Traditiei.

Care e rolul Bisericii fata de Descoperirea dumnezeiasca si deci si fata de Sf. Traditie?

Biserica e pazitoarea, talcuitoarea si propovaduitoarea fara gres a Descoperirii dumnezeiesti si, prin aceasta, si a Traditiei. Ea pastreaza si sustine unitatea si identitatea credintei. Sf. Irineu ne da amanunte pretioase in aceasta privinta: «Biserica, zice el, dupa ce a primit, cum am spus, aceasta propovaduire si aceasta credinta, macar ca e raspandita in toata lumea, le pastreaza cu grija, ca si cum ar locui intr-o singura casa. De asemenea ea crede Apostolilor si Ucenicilor acestora, ca si cum ar avea un singur suflet si aceeasi inima. Ea predica acestea in armonie cu Apostolii, invata si transmite ca si cum ar avea o singura gura. Desi in lume limbile sunt deosebite, puterea Traditiei e una si aceeasi. Citeşte mai departe;

 

Paştile Blajinilor – ce aşteaptă morţii de la rudele lor?

Stimaţi creştini, HRISTOS A ÎNVIAT!

Se apropie ziua cea mare a pomenirii morţilor, sărbătoarea tradiţională, Paştile Blajinilor. Este ziua în care se merge mai întâi la biserică, la Sfînta Liturghie, pentru a face rugăciuni pentru toţi cei mutaţi de la noi, după care se merge la mormintele lor unde se aprind lumînări, tămâie, li se cîntă şi lor imnul de biruinţă asupra morţii “Hristos a înviat” şi se dă de pomană pentru pomenirea lor pască şi ouă roşii – simboluri pascale.

Aşa ar tebui să facem…

În realitate, însă, ceea ce se întîmplă la Paştile Blajinilor, de cele mai multe ori este o parodie asupra adevărului, o schimonosire a lui. Cu regret noi purtăm vina pentru faptul ca această “demonstraţie de avere” şi “show al beţiei” a dat rădăcini adînci. O tradiţie veche şi frumoasă s-a prefăcut într-un obicei necreştin, a devenit o piatră de poticnire pentru cei slabi în credinţă şi se face “apă la moară” tuturor sectarilor, duşmani deschişi ai Bisericii Ortodoxe. Citeşte mai departe;

 

Sfânta Lumină la Biserica Sfântului Mormânt, Ierusalim, 2011.

Patriarhul Ierusalimului, Teofil al III-lea, cu un sobor de ierarhi şi preoţi au înconjurat de trei ori Sfântul Mormânt, mii de pelerini aflați la Mormântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Ierusalim au primit Lumina Sfântă astăzi, 23 aprilie, la orele 14:13.

Credincioșii din Republica Moldova se vor bucura şi în acest an de lumina sfântă, care va fi adusă pentru a noua oară la noi în ţară.

Hristos a Inviat!


Citeşte mai departe;

 

Săptămâna Patimilor – Marţea Mare

In Martea Mare din Saptamana Patimilor Domnului, Sfintii Parinti au randuit sa se citeasca Pilda celor zece fecioare. Aceasta pilda ne prezinta zece fecioare, cinci “intelepte” si cinci “neintelepte”, care se pregatesc pentru nunta. In Noul Testament, intalnirea cu Hristos este asemanata unei nunti. Hristos se numeste pe sine “mire”, iar Apostolii poarta numele de “prietenii mirelui”. Mireasa lui Hristos este Biserica. Citeşte mai departe;

 

Săptămâna Patimilor – Semnificaţia fiecarei zile din săptămână

Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fatã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare. În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viata Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate si mãretie în acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocãintã, dar si de nãdejde. Fiecare zi are un înteles si un mesaj foarte clar si adânc. Citeşte mai departe;

 

Cum citim Psalmii de blestem?

Cu siguranţă Psaltirea este cea mai citită carte a Vechiului Testament, atât în cultul public, cât şi în evlavia particulară. Cum ar trebui însă să înţelegem pasajele îndreptate împotriva duşmanilor, care oferă adevărate “recitaluri” de blesteme? Nu ne exercităm imaginaţia într-o zonă periculoasă, îndepărtându-ne de morala evanghelică?

Într-adevăr, Psaltirea rămâne cea mai folosită carte biblică, nelipsită de la nicio slujbă. După rânduiala bisericească, în Postul Mare, cele douăzeci de catisme în care este împărţită Psaltirea sunt citite de două ori într-o săptămână, iar în ciclul obişnuit o dată, începând cu Vecernia de sâmbătă seara. În Noul Testament, din cele 312 texte vechi-testamentare citate, cele mai multe, 67, sunt din Psaltire (cf. Gleason L. Archer/ Gregory Chirichigno, Old Testament Quotations in the New Testament, Moody Press, Chicago, 1983).

Totuşi, nu este Psaltirea o carte în totală contradicţie cu morala iubirii aproapelui şi chiar a duşmanilor exprimată de Mântuitorul Hristos? Citeşte mai departe;

 

Dangătele de clopot ale Postului Mare. Dispoziţii generale

Odată cu începerea Postului Mare, în practica liturgică se produc anumite modificări. Schimbarea sistemului de enumerare a zilelor săptămânii : dacă în afara postului, prima zi din săptămână, este Duminica, în Postul Mare – se consideră Luni. Se Schimbă şi ordinea de citire a Catismelor; în general în această perioadă începe să domine cititul, iar cântările bisericeşti devin tot mai constrânse. Pentru perioada Postului Mare, apar câteva dangăte noi de clopot, de exemplu, cele orare.

Înaintea citirii ceasurilor:

3 bătăi – înaintea Ceasului 3

6 bătăi – înaintea Ceasului 6

9 bătăi – înaintea Ceasului 9

12 bătăi – înainte de Pavecerniţă.

În cazul în care după al 6-lea ceas lumea iese din bisercă, aşa cum se întâmplă în mănăstiri, în conformitate cu instrucţiunile Tipicului ” despre ceasul al 9-lea, palamarul bate toaca odată … iar după primul Trisaghion, tot el bate clopotul de nouă ori.”

La Pavecerniţa Mare se cuvine 12 de batai de clopot în clopotul mare. Citeşte mai departe;

 
Moldova Creştină 2009-2011