De cîțiva ani, de cînd internetul a luat amploare, constat, în mod paradoxal, o stăvilire a propovăduirii. Acest fapt se datorează tocmai vitezei și ariei mari de acoperire a cuvintelor scrise pe un blog.

Mi-a venit cîndva în minte, la o conferință, gîndul că atunci cînd s-a inventat microfonul s-a rupt și legătura dintre predicator și cei ce-l ascultă. Cred că un predicator trebuie să aibă atîția oameni în față cîți să-l audă cu voce naturală. Din moment ce vocea, imaginea sau cuvîntul scris se poate răsfrînge asupra a sute de mii și chiar milioane de oameni din diferite locuri ale globului, lucrurile au devenit incontrolabile.

Cei care și-au propus să înțeleagă propovăduirea în duhul pe care ni L-a lăsat Hristos vor fi descoperit că, de pildă, același Apostol Pavel vorbește diferit evreilor, diferit romanilor, diferit elinilor. Evreilor le vorbește cu multe citate din Vechiul Testament, romanilor le vorbește lăudîndu-i înainte de a-i mustra, ca unor imperialiști și învingători, iar grecilor le vorbește cu citate din poeții vremii.
Cu alte cuvinte, cum însuși Apostolul neamurilor și-a definit lucrarea „pentru toți toate m-am făcut, ca măcar pe cineva să mîntuiesc”. Citeşte mai departe;