“Arie a trãit între 256 şi 336. Libian de origine, a fost discipol al lui Lucian din Antiohia (adept al lui Pavel din Samosata), coleg de învãţãturã cu Eusebiu al Nicomidiei, Teognis din Niceea şi Leontie din Antiohia. Istoricul Epifanie îl descrie “la înfãţişare ca un şarpe de mlãdios, vanitos şi viclean, care uşor se poate furişa şi ascunde”. Îşi creeazã însã o faimã de bunã moralitate, solidã culturã şi talent oratoric.

Stabilit la Alexandria, este hirotonit diacon de episcopul Petru şi preot de episcopul Achilas, care îi încredinţeazã şi cea mai importantã bisericã din Alexandria, cea cu hramul Sfântului Baucalis.

Alegerea lui Alexandru ca episcop (rang la care aspira şi Arie) marcheazã începutul (318) propagãrii rãtãcirii sale. Întrucât procesul rãspândirii ereziei se intensificase, episcopul Alexandru convoacã un sinod local la 320/321, care condamnã învãţãtura lui Arie, excomunicându-l pe el şi pe doi ierarhi care îl sprijiniserã. Citeşte mai departe;