Esenienii

Istoricul iudeu Iosif Flaviu vorbeste de esenieni ca de a “treia dintre filozofiile” sau scolile de gandire evreiesti, dupa cea a fariseilor si saducheilor. Tot dupa informatiile acestui istoric se pare ca esenienii au aparut in istorie sub domnia lui Ionatan 160-142 i.Hr. si probabil, provenind, ca si fariseii, dintre “hasidimii” epocii Macabeilor.

In privinta numarului lor, Filon din Alexandria informeaza ca pe vremea lui aceasta se ridica la circa 4.000 de persoane si ca locuiau in satele si oraselele Iudeii indeletnicindu-se cu agricultura, dar dedicand mult timp insa studiului comun al moralei si problemelor religioase, inclusiv interpretarea cartilor sfinte.

Tot Filon interpreteaza denumirea lor ca insemnand “piosi”, aducand la cunostinta si faptul ca esenienii respectau cu scrupulozitate puritatea ceremoniala, detineau toate proprietatile in comun, nu aduceau jertfe de animale, practicau celibatul, nu detineau sclavi, se ingrijeau de aceia dintre ei care nu puteau lucra din cauza bolii sau batranetii, nu faceau juraminte, nu luau parte la activitati militare si cultivau, in general, toate virtutile.

Intre cauzele care au determinat aparitia acestei grupari se numara, in primul rand, decadenta clerului de la templul din Ierusalim. Citeşte mai departe;