Mi s-a întâmplat foarte des să fiu întrebat de unii credincioşi dacă eu ştiu să „deschid Evanghelia”. Am răspuns:„Da, o deschid la fiecare slujbă, care are în rânduiala ei citirea unui text din Sfânta Evanghelie”. Mi s-a spus: „Nu, nu aşa, ci dacă ştiţi să ghiciţi în Sfânta Evanghelie!?”

Trebuie să ştim că Evanghelia este vestea cea bună a mântuirii, adusă lumii de către Domnul Iisus Hristos. Dar ce doresc aceşti creştini? Doresc să-şi cunoască viitorul.

Unii rămân dezamăgiţi când le spun că „deschiderea Evangheliei”, pentru a ghici, este o practică greşită, care nu ţine de rânduiala Bisericii noastre Ortodoxe şi, deci, un mare păcat. La această practică s-a ajuns din cauza unor inşi dornici de câştig, fără frică de Dumnezeu, care nu se gândesc CE MARE RĂU fac celor ce apelează la ei şi le cred aberaţiile. Profită de necazurile şi de dorinţa unora de a-şi cunoaşte viitorul.

Gestul de a deschide Evanghelia este doar un pretext. Ghicitorul, fără a interpreta de fapt  textul evanghelic, îi spune bietului om ceea ce îi trece prin cap, căutând să intuiască necazul celui ce-i stă în faţă. De la ghicitorul în Sfânta Evanghelie, ca la oricare înşelător, bietul om pleacă năucit, cu ideea că este duşmănit de toţi, că este sub blestem, că i-a făcut cineva farmece şi că are cununiile „legate”. Este avertizat că aceşti duşmani sunt prin apropiere, că-i intră în casă şi că-i sunt chiar rude; atunci, sărmanul om începe să-i suspecteze pe toţi cei din jurul său. Faptul acesta poate deveni şi comic, dacă nu ar avea partea sa tragică. Citeşte mai departe;

Sărbătorile traditionale sunt zâmbetul unui popor. E destul să nimeresti la una din ele ca să afli, fără cuvinte, o istorie de secole, uneori de milenii. La noi, la români, una din aceste sărbători a devenit “Saint Valentines”.

Această sărbătoare, fără îndoială, are în ea o putere uluitoare. Desi românii au aflat de existenta ei de putină vreme, iar multi încă mai învată să-i pronunte denumirea corect, totusi ea adevenit foarte populară, stârnind mai multă vervă si pregătiri decât sărbătorile deja învechite, cum sunt Crăciunul si Pastele.

Trebuie să fie un mister la mijloc, pentru că altfel e greu de explicat ceea ce s-a petrecut în România anul acesta. Cum un popor cu o istorie atât de îndelungată, cu traditii sărbătoresti si folclorice, cum putine popoare mai sunt pe lume, a uitat într-un an totul si a rămas cu această sărbătoare străină?

Este, într-adevăr, un rebus psihologic să explici cum tineri care nu au citit niciodată viata unui Sfânt arată atâta entuziasm fată de acest “Saint Valentines”. Citeşte mai departe;