Yezidii sunt membri ai unei religii kurde ce are vechi radacini indo-iraniene. Acestia sunt vorbitori de limba kurda si traiesc in regiunea Mosul, la nord de Irak, dar si in comunitati din Transcaucazia, Armenia, Turcia si Siria. Religia lor, Yazidismul este o ramura a Yazdanismului, fiind caracterizata de sincretism intre credintele locale kurde si sufism.

Yazidismul a fost intemeiat de catre seicul Hadi ibn Musafir, in sec XII. Sunt numiti adoratori ai diavolului fara a fi satanisti in adevaratul sens al cuvantului. Motivul pentru care yezidii sunt cunoscuti sub acest nume este legat de numele lui Melek Taus (Ingerul Paun), Shaytan, acelasi nume intalnit in Koran pentru Satan. Potrivit doctrinei lor, ei nu adora spiritul sau principiul raului, ci pe diavolul reabilitat (Ingerul Paun), iertat de Allah si pus sa stapaneasca asupra lumii.

Numele acestei religii provine de la califul Yazid (680-683) care a reprimat revolta partizanilor lui Ali si pe cea a nepotilor Profetului la Kerbala. Existenta acestora nu a aparut distincta decat incepand cu seicul sirian Hadi care a trait intre anii 1070 – 1160. Cultivat, in relatii cu elita intelectuala din Bagdad – oras in care a petrecut multi ani inaite de a se stabili in sud-estul Kurdistanului-, Hadi s-a bucurat de un mare renume de ascet, mistic si taumaturg. Adept al sunismului, el a intemeiat o congregatie religioasa, a Adawi, care s-a scindat in scurt timp in doua ramuri, cea a Egiptului si cea din Kurdistan. Citeşte mai departe;