Iată-ne ajunși în postul premergător praznicului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Avem, aşadar, un frumos prilej de a ne purifica spiritual, de a ne regăsi şi de a ne apropia de cele sfinte, prin rugăciune şi trăire profundă a învăţăturii Evangheliei.
Dumnezeu ne-a binecuvântat cu această perioadă pentru a reflecta asupra recentelor ispite la care a fost supusă societatea noastră şi pentru a găsi consensul şi liniştea prin post şi rugăciune. Veacuri la rând, în timpul celor mai grele încercări prin care treceau popoarele binecredincioase, Biserica rânduia posturi, pentru ca oamenii, lăsând deoparte orgoliul şi mânia, să se reunească în rugăciune şi cugetare pentru a chema mila lui Dumnezeu, dar şi pentru a se feri de fapte pripite şi necugetate.
Am trecut cu toţii prin tensiuni mari, situaţia încordată încă mai persistă şi orice neînţelegere dintre fraţi este numai spre folosul şi bucuria neprietenilor Bisericii, care aşteaptă orice moment favorabil pentru a-şi întări poziţiile şi pentru a denigra încă o dată instituţia eclesială cu caracter identitar pentru neamul nostru.
Sfânta Evanghelie întotdeauna a propovăduit pacea şi a îndemnat creştinii să reacţioneze cumpătat la toate vitregiile ce le apar în cale, însă aceste porunci ale Mântuitorului nu anulează hotărârea şi datoria fiecăruia dintre noi de a sta ferm întru apărarea valorilor prin care ne-am propăşit şi ne-am afirmat. Citeşte mai departe;
-
Promo
-
Servicii
Promo
-
-
Campanii de ajutor
-
Pelerinaje
Înscris pe:
-
-
-
Îndemn la post și rugăciune
Astăzi începe Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel
Creştinii ortodocşi intră astăzi în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Dat fiind rolul major pe care l-au avut aceşti Sfinţi Apostoli ai Mântuitorului în răspândirea dreptei credinţe în lume, Biserica a rânduit ca prăznuirea lor să fie pregătită printr-o perioadă de post, adică printr-o primenire atât trupească, cât şi duhovnicească a creştinilor.
Îndreptar de spovedanie
… cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.
Ioan 8 .7
20.Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
Ioan 16 4.
S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el.5. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins…23. Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care îl iubea Iisus.34. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. 35. Întru acesta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. Citeşte mai departe;
Predică în Duminca a II-a a Postului Mare (a Sf. Grigorie Palama) Despre puterea credinţei celor mulţi
Şi văzînd Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! (Marcu 2, 5)
Iubiţi credincioşi,
Cuvîntul lui Dumnezeu este plin de nemărginite învăţături. În predica de azi vom vorbi despre puterea rugăciunii făcută cu credinţă de mai mulţi. Căci, precum cînd se aprind mai multe lumînări într-o cameră întunecată, mai mare lumină se face şi precum cînd se adună mai mulţi cărbuni la un loc mai multă căldură dau, aşa şi credinţa mai multora, mai mare trecere are înaintea lui Dumnezeu.
Acest adevăr se vede din multe mărturii ale Sfintei Scripturi, dar şi din învăţătura Sfintei Evanghelii ce s-a citit astăzi. Să luăm, de pildă, cuvîntul pe care l-a zis Domnul: Şi văzînd Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Vedeţi, fraţii mei, că nu a zis Domnul “văzînd credinţa slăbănogului”, ci “a lor”, adică a acelora care purtau pe pat pe acel slăbănog. Cu adevărat, dacă cei patru care purtau pe slăbănog nu ar fi avut mare credinţă, nu ar fi făcut atîta osteneală cu cel bolnav ca să-l aducă în faţa Mîntuitorului. Citeşte mai departe;
“Nu putem sa postim de aceasta lume fara a ne hrani cu cea de dincolo”
În Postul Mare, în zilele de rând se posteşte post aspru, însă sâmbăta şi duminica postul primeşte ceva din lumina Învierii, veşmintele nu mai sunt întunecate, ci strălucitoare. Postul alimentar continuă, dar primeşte mângâierea Liturghiei, adică a Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Această realitate deschide o lume a luminii şi bucuriei prin care omul înţelege taina postiri şi a hrănirii din Dumnezeu. Sunt zile de sărbătoare în lăuntrul postului. Sosit-a primăvara sufletului
Iată-ne ajunși din nou în Postul premergător celei mai mari sărbători creștine, care, de altfel celebrează și cel mai important eveniment istoric – Învierea Mântuitorului Hristos.
Astfel, se cuvine să dăm o atenție deosebită acestor zile de postire, pentru a întâmpina cu sufletul curat Sfintele Paști. Citeşte mai departe;
Cuvântul Mitropolitului Vladimir la început de post
Preacuvioşi şi Preacucernici părinţi, iubiţi întru Hristos fraţi şi surori, să mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem şi anul acesta la poarta Sfântului şi Marelui Post.
Vechimea postului este încă de la începutul lumii. De aceea, când a dat Dumnezeu cele zece porunci pe Muntele Sinai, n-a mai pus şi porunca postului, zic Sfinţii Părinţi, pentru că ea era mai veche. Aceasta era porunca cea preaveche din Rai dată omului.
Postul nu s-a pus la întâmplare în Biserica lui Hristos, ci este rânduit de Mântuitorul, de Sfinţii Apostoli, de Sinoadele Ecumenice ale Bisericii şi de toţi Sfinţii Părinţi. Astfel, să postim de mâncare, dar mai ales să postim prin înfrânarea tuturor simţurilor noastre prin care păcătuim. Să ne manifestăm dragostea noastră faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de semenii noştri prin milostenie: „Milă voiesc, iar nu jertfă” – spune Mântuitorul (Mt. 9, 13) Citeşte mai departe;
Postul Mare – Timpul înnoirii duhovniceşti
Postul este poruncă dumnezeiască. Postim, dar uităm adesea că postul nu înseamnă doar abţinerea de la anumite bucate. În măsura în care se produce o schimbare în bine a felului nostru de a fi şi de a gândi, când sensurile vieţii şi ale lumii în care trăim ne devin mai transparente, doar atunci putem să considerăm postul un mijloc prin care să urcăm la Cer, iar Cerul să coboare la noi. Citeşte mai departe;