“A doua oară când am vizitat Sfântul Munte, am mers din nou la Stareţul Paisie. Chilia lui era aşezată într-un loc pe care dacă nu-l ştiai,nu puteai să-l afli. Pe atunci circula zvonul potrivit căruia chilia Stareţului, dar mai ales bisericuţa unde se ruga, răspândea bună mireasmă. Stareşul nu-i ţinea pe vizitatori multă vreme. Ceea ce îmi amintesc din vremea când s-a mutat de la acea chilie şi s-a stabilit la Panaguda, a fost următoarea întamplare: Odată, pe când eram şi eu acolo, a venit Părintele Placide,care mai înainte fusese catolic şi care după aceea s-a botezat ortodox, a devenit monah şi apoi ieromonah, şi se gândea să facă o mânăstire. Acesta l-a întrebat pe Stareţ ce ar trebui să facă tinerii care doresc să devină monahi, înfrânarea sau rugăciunea? Şi care trebuie să fie criteriile alegerii lor? Atunci Stareţul i-a răspuns:

- Să cauţi la aceşti tineri râvna pentru nevoinţă!
Părintele Placide i-a mai pus o întrebare, de data asta dogmatică:
- Care este diferenţa între ortodocşi şi catolici?
Aşa cum stăteam cu toţii afară în curte, Stareţul l-a întrebat:
- Vezi aceasta casă?
- O văd.
- Dacă scoatem mortarul care există între pietre, cu ce se vor mai ţine ele? Aceasta au facut catolicii. Au scos întăritura şi au şubrezit clădirea bisericii.
-Gheronda, dar ce se întâmplă cu protestanţii? a întrebat din nou părintele Placide.
-A, aceştia au fost mai “deştepţi”. Au scos şi pietricelele care existau printre pietrele mari, iar acum încearcă să le sprijine una de alta.Dar aceasta înseamnă că nu există nici o clădire.
Astfel, în puţine şi simple cuvinte, Stareţul a vorbit despre marile subiecte şi diferenţe dogmatice.”

extras din cartea “Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”