Secta Baha’i apare în istoria islamismului aproximativ în acelaşi timp cu secta Adventiştilor în istoria creştinismului. Deşi aceasta ar părea o simplă coincidenţă, nu este. Un studiu aprofundat al contextului social-politic-istoric în care cele două secte au apărut ar aduce la lumină numeroase similitudini (de conjunctură) ce nu trebuie a fi neglijate de “istoria reformelor religioase”. Pluralismul religios al Persiei secolului XIX, lupta grupărilor religioase pentru prozeliţi, lipsa de toleranţă la nivel social, imposibilitatea guvernanţilor de a depăşi criza politică şi economică, lipsa unui real dialog în societatea civilă, iată doar câteva elemente care au concurat la reforma islamismului iniţiată de Bab şi continuată de Baha’u'llah. Deşi cu alte personaje, situaţia pe scena social-politică americană nu era diferită. A existat numai o deosebire de nuanţă: majoritatea religioasă în Persia era formată de islamici iar majoritatea religioasă în America era formată din creştini. La o analiză globală chiar şi această diferenţă dispare căci dacă luăm spre analiză fenomenul ca atare trebuie să afirmăm că reformele iniţiate în Persia şi America au vizat majoritatea religioasă. Citeşte mai departe;