Toţi am observat că după 1989 în societate au apărut tot felul de secte care îşi arogă privilegiul de a fi apărătoare şi propovăduitoare a cuvântului lui Dumnezeu.
O secta este un cult religios fals, formata dintr-un grup de oameni stransi in jurul unei interpretari specifice a Scripturii. Acest grup depinde de interpretarea data de catre un om, un lider proeminent, sau o organizatie autoritara, invatatura care nu este conforma principiului literar, istoric si lingvistic al Bibliei. Ea pretinde sa se armonizeze cu crestinismul biblic, dar neaga doctrinele fundamentale ale Trinitatii, dumnezeirii lui Iisus Hristos, personalitatii Duhului Sfant, jertfei de ispasire a lui Iisus, mantuirii prin har si prin credinta, invierii trupesti a lui Iisus si autoritatii finale a Scripturii.
Confuzia religioasa care domneste in zilele noastre este mai mare ca oricand, daca acordam atentie inmultirii falsurilor spirituale la o rata alarmanta. Unul din semnele vremurilor este aceasta proliferare de secte, de miscari religioase false si de profeti falsi dar care nu poate fi confundata cu fenomenul diversitatii religioase si varietatii de miscari care exista in lume. Citeşte mai departe;
Gnosticismul a reprezentat cea mai periculoasă erezie pentru Biserică în cursul primelor secole. În perioada respectivă, eretici precum Marcion sau Valentin prezentau diverse sisteme pseudocreştine care se dovedeau atractive pentru creştinii care nu aveau o cunoştinţă solidă a propriei credinţe. Probabil că în această perioadă s-au pus bazele catehumenatului, acea perioadă de pregătire pentru adulţii care doreau să treacă la creştinism. De asemenea, s-a insistat mai mult asupra botezului copiilor.
Crestinism si gnosticism
Cuvântul gnosticism provine din grecescul gnosis, care înseamnã cunoastere. Gnosticismul se referã la o miscare religioasã sincreticã, constând din numeroase credinte unite de învãtãtura comunã conform cãreia oamenii sunt spirite divine captive într-o lume materialã creatã de un spirit imperfect, demiurgul, care este în mod frecvent identificat cu Dumnezeul vetero-testamentar, Yahve. Demiurgul, descris adesea ca fiind o întrupare a rãului, alteori ca fiind imperfect si binevoitor, existã pe lângã o fiintã supremã si incognoscibilã, care întruchipeazã binele.