Arhiva pentru "Gnosticii"

Sectele în societatea contemporană

secta1Toţi am observat că după 1989 în societate au apărut tot felul de secte care îşi arogă privilegiul de a fi apărătoare şi propovăduitoare a cuvântului lui Dumnezeu.

O secta este un cult religios fals, formata dintr-un grup de oameni stransi in jurul unei interpretari specifice a Scripturii. Acest grup depinde de interpretarea data de catre un om, un lider proeminent, sau o organizatie autoritara, invatatura care nu este conforma principiului literar, istoric si lingvistic al Bibliei. Ea pretinde sa se armonizeze cu crestinismul biblic, dar neaga doctrinele fundamentale ale Trinitatii, dumnezeirii lui Iisus Hristos, personalitatii Duhului Sfant, jertfei de ispasire a lui Iisus, mantuirii prin har si prin credinta, invierii trupesti a lui Iisus si autoritatii finale a Scripturii.

Confuzia religioasa care domneste in zilele noastre este mai mare ca oricand, daca acordam atentie inmultirii falsurilor spirituale la o rata alarmanta. Unul din semnele vremurilor este aceasta proliferare de secte, de miscari religioase false si de profeti falsi dar care nu poate fi confundata cu fenomenul diversitatii religioase si varietatii de miscari care exista in lume. Citeşte mai departe;

 

Catehumenatul în secolul al II-lea : Lucrarea Duhului, interpretarea Scripturii

Gnosticismul a reprezentat cea mai periculoasă erezie pentru Biserică în cursul primelor secole. În perioada respectivă, eretici precum Marcion sau Valentin prezentau diverse sisteme pseudocreştine care se dovedeau atractive pentru creştinii care nu aveau o cunoştinţă solidă a propriei credinţe. Probabil că în această perioadă s-au pus bazele catehumenatului, acea perioadă de pregătire pentru adulţii care doreau să treacă la creştinism. De asemenea, s-a insistat mai mult asupra botezului copiilor.

Ambele elemente sunt mărturisite în lucrările unuia dintre Părinţii Bisericii care a trăit în perioada respectivă: Sfântul Irineu de Lyon. Citeşte mai departe;

 

Creştinism şi gnosticism

Crestinism si gnosticism

Observatii preliminare

In momentul in care a aparut crestinismul, lumea romana era in plina framantare intelectuala, religioasa si morala. Spiritele erau curioase de toate ideile noi, avide de a cunoaste tot, dorind sa se initieze in toate misterele, sa probeze toate cultele si sa practice toate riturile.

Falsele oracole, seductiile, vrajitoriile, incantatiile si operatiile magice erau de o mare faima si le-au dat o puternica credinta in ghicitori, astrologi, magi, impostori, sarlatani care au exploatat credulitatea publicului.

Impotriva interdictiilor legislatiei romane, cultele straine au fost la moda si au penetrat putin cite putin, cercurile de misterii ale secretelor lor de initiere. Astfel au patruns panteismul egiptean cu cultul lui Isis si Osiris, naturalismul siriac cu cultul Astartei si al Dienei, dualismul persan cu cultul lui Mitra si misticismul frigian. In mijlocul acestei framantari religioase, crestinismul nu a fost ferit de framantari.

Inainte de a intra in prezentarea si discutarea doctrinei gnostice, noi trebuie sa indicam pe scurt trasaturile principale, care caracterizeaza aceasta gandire contemporana, ca un intreg. Citeşte mai departe;

 

Gnosticii. Generalitãţi

glCuvântul gnosticism provine din grecescul gnosis, care înseamnã cunoastere. Gnosticismul se referã la o miscare religioasã sincreticã, constând din numeroase credinte unite de învãtãtura comunã conform cãreia oamenii sunt spirite divine captive într-o lume materialã creatã de un spirit imperfect, demiurgul, care este în mod frecvent identificat cu Dumnezeul vetero-testamentar, Yahve. Demiurgul, descris adesea ca fiind o întrupare a rãului, alteori ca fiind imperfect si binevoitor, existã pe lângã o fiintã supremã si incognoscibilã, care întruchipeazã binele. Citeşte mai departe;

 
Moldova Creştină 2009-2011