Cred ca Dumnezeu nu asculta rugaciunile celor care amesteca practicile orientale si credinta crestina. Aceste practici sunt proceduri straine de neamul nostru, de mentatitatea noastra si nu sunt nascute prin Hristos si pentru Hristos. E un fel de fatarnicie a rugaciunii, o înselare. Amesteca lucrurile ca sa ne para adevarate: yoga, de pilda, cu rugaciunea lui Iisus. Ca de la cer la pamânt este deosebirea de mare!

Sunt vrajitoare si vrajitori care au câte o icoana la ei. Si se uita la icoana si spun niste lucruri, niste ghicituri. E o înselare a credinciosilor care cer aceasta «consultatie» de la vrajitoare. Nu se poate împaca Duhul lui Dumnezeu cu minciuna aceasta, cu aceasta fatarnicie. Dupa faptele lor îi veti cunoaste. Acesti oameni, care amesteca rugaciunea lui Iisus cu yoga, daca ne uitam atent la viata lor, vedem ca de obicei calca pe alaturi. Viata lor e alta. Chiar în yoga se întâmpla niste lucruri foarte discutabile. Multe necuviinte. Cei care fac yoga stiu la ce ma refer.”

__________________________________________________________

Fragment din revista Rost, numarul 56, octombrie 2007, “Parintele Sofian Boghiu, apostolul Bucurestilor”, de Nicolae Tescanu.

Yoga este numele unuia dintre cele sase sisteme (darsanas) clasice si ortodoxe ale filozofiei hinduse. In sens ascetic-practic, Yoga insemna “dezlegare”, “diso­ciere”, in sens mistic inseamna “unire” actiunea de a lega, prin mijlocirea medi­tatiei, concentratiei, gandirii.

Yoga, departe de a fi patrimoniul catorva secte ascetice, este o categorie spe­cifica spiritului indian. N-au existat reforme, nici secte mistice indiene care sa nu fi facut apel la practica yoga.

Toate reformele religioase indiene, tehnicile magice, au trebuit sa asimileze teh­nicile yoga, aceasta asimilare facandu-se dupa nevoile interne ale fiecarei reforme re­ligioase. Si nu vom intalni nici o miscare, autentic indiana, care sa se fi debarasat de acest sistem.

Pe parcursul istoriei sale, acest sistem a avut diferite functii : de substituire a sa­crificiilor, interiorizari rituale etc.

Deci, este aproape imposibil de a face o istorie exacta a filozofiei yoga. Dar pu­tem deduce in mod cert ca a influentat chiar si budismul si jainismul dintr-o epoca foarte indepartata.

Istoria practicilor yoga este, de fapt, istoria conflictului intre mistica si asceza, intre contemplatie si meditatie, tendinta spre concret a experientei personale.

Yoga este mai mult o metoda practica, in al carei centru sta eliberarea sufle­tului prin cunoastere si prin practici ascetice minutios observate. Yoga este un sistem teist, avand ca zeu suprem pe Krisna in Bhagavad-Gita, sau pe Ishvara in literatura epica, ori sacerdotala. Citeşte mai departe;

In epoca noastra, sistemul yoga este prezentat ca un panaceu pentru cvasitotalitatea problemelor cu care se confrunta omenirea. Pot fi auzite adesea lozinci promotionale de genul “Faceti yoga pentru sanatate si frumusete!”

La inceput, cineva poate simti intr-adevar o stare de buna dispozitie si revigorare. Este imediat sfatuit sa atribuie aceasta imbunatatire unor anumite “puteri ascunse” activate prin intermediul asanelor yoghine.

La fel de bine insa, aceasta buna dispozitie si revitalizare pot fi atribuite miscarii, punerii in activitate a corpului care se “trezeste” din sedentarismul aproape cronic impus de organizarea sociala contemporana. De altfel, exact aceleasi simptome le are orice persoana care incepe sa practice cu oarecare regularitate jogging, inot, fotbal sau orice tip de gimnastica. Cu atat mai mult daca acea persoana renunta la anumite obiceiuri nocive precum fumatul, pierderea noptilor, supraalimentatie, alcool s.a.m.d. Citeşte mai departe;