În anii ’60 ai secolului XX, când lumea era influenţată de cosmonautică, în toate capitalele republicilor unionale (din fosta U.R.S.S.) au început a fi deschise aşa-numitele centre de studiere a astronomiei, cosmonauticii, a ştiinţelor despre Pământ – aşa-numitele planetarii.
Pentru deschiderea unor asemenea centre specifice era nevoie de săli mari cu cupole rotunde. Şi întrucât nu toate republicile dispuneau de mijloace pentru construcţia acestor clădiri „ne-standarde”, planetariile erau „localizate” în fostele (!) biserici. Astfel în aprilie 1962 în biserica Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena din Chişinău a fost amenajat un planetariu care desfăşura diverse activităţi de propagare a cunoştinţelor de astronomie, despre Univers, dar şi despre ateism, pentru că. Se părea că ştiinţa se muta în cupola bisericii, iar Biserica, Dumnezeu pur şi simplu „n-avea dreptul să existe…”. Unde au dispărut toate icoanele şi obiectele de cult, ce s-a întâmplat cu cripta şi mormântul ctitorului Constantin Namestnik ne putem da seama… Citeşte mai departe;
Cu prilejul împlinirii a 110 ani de la sfințirea catedralei “Schimbarea la Față a Mântuitorului” din Chișinău, a săvârșirii primei Liturghii (19 mai 1902) și cu ocazia aniversării a 60 de ani de viață pământească ai Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Vladimir, această parohie istorică a capitalei a lansat o carte de o documentare excelentă și o ținută grafică deosebită, care cuprinde între paginile sale istoria sfântului lăcaș, de la înființare, până în zilele noastre.
Conform autorului, Protodiaconul Ioan Munteanu, lucrarea își propune să reconstituie după documentele și mărturiile de epocă, precum și cele contemporane, viața uneia dintre cele mai însemnate și mai unicale, prin trecutul și prezentul ei, catedrale ortodoxe din Chișinău – “Schimbarea la Față a Mântuitorului” – de la începuturi (1899 – 1902) și până în zilele noastre. Citeşte mai departe;
În urma încheierii Păcii de la București din 1812, rușii ocupă o jumătate din Moldova, teritoriul dintre Prut și Nistru numit mai târziu Basarabia. Ca urmare a acestui rapt creștinii ortodocși din acest teritoriu au rămas în afara unei organizații teritorial-administarative bisericești. De aceeaa mitropolitul Gavriil – Bănulescu, stabilit în Basarabia începe activitatea pentru înființarea unei noi episcopii. În august adresează o scrisoare către comandantul armatelor rusești, amiralul P.V. Ciciagov, iar în noiembrie înaintează Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse un proiect de organizare a noii eparhii. Citeşte mai departe;
Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Ţigăneşti, localitate aflată la vreo 40 km depărtare de capitală, a reînviat de mai multe ori din cenuşă ca pasărea Phoenix, după ce a fost distrusă de tătari, apoi, de comunişti. În 1960, toţi călugării au fost încărcaţi în camioane şi duşi în direcţii necunoscute.
Lumea zice că unii au fost închişi în puşcării, alţii exilaţi sau împuşcaţi. Stareţul Ioachim a mers atunci în genunchi până la poarta mănăstirii, blestemând regimul. După o perioadă de 32 de ani, timp în care locaşul a „găzduit” un spital de psihiatrie, în 1992 mănăstirea a fost redeschisă. Astăzi, o bună parte din complexul monastic este şantier de construcţii. Acum, când această zonă a devenit parc naţional, stareţul speră să fie reparat drumul, să facă un muzeu şi să finiseze construcţia bisericii.
O istorie tristă, povestită de părintele Spiridon
„Mănăstirea a fost întemeiată în 1725 de boierul Lupu Geuca şi de răzeşii din comuna Cobâlca. Aceştia au construit o biserică din bârne, pentru a-i ascunde pe creştinii din apropiere de invazia tătarilor. Citeşte mai departe;
În perioada ateismului militant, or. Anenii Noi nu a avut biserică. Creştinii mergeau prin satele vecine. Cu ajutorul Domnului în anul 1991 a fost creat Consiliul bisericesc, pentru a acumula mijloace necesare construcţiei bisericii. Oamenii reacţionau şi donau bani cu un fel de recunoştinţă. Peste puţin timp în casa grupului de iniţiativă, s-a adunat o sumă solidă de bani, care a permis să fie începută construcţia lăcaşului sfînt. Între timp primăria orăşelului (primar A. Gorodinschi) s-a inclus şi ea în această muncă. Arhitectul P. Adamciuc a elaborat schiţele de proiect ale obiectivului (pentru lucru a cerut 13 mii de ruble), iar conducătorii lui căutau un antreprenor, pe care l-au găsit tocmai în… Comrat. Aceasta era o cooperativă de construcţie în fruntea căreia era F. Monastîrlă. Cu dînsul primăria a încheiat un contract. După înregistrarea bisericii la 18 noiembrie 1991, cu mare greu a fost repartizat terenul pentru construcţie. Schiţele de proiect încă nu erau gata, iar „meşterii” sosiţi din sudul Republicii au adus 40 de dale de beton armat, 20 de metri cubi de nisip şi au început să pună fundamentul. Citeşte mai departe;
Satul Izvoare este atestat documentar în anul 1610. Creştinii de aici au avut parte pâna acum de trei biserici în locuri diferite şi hramuri diferite: Sf. Ioan Botezatorul, Sf. Mc. Dimitrie, Acoperemântul Maicii Domnului.
Prima bisericuţă cu hramul “Sf. Ioan Botezătorul” (după alte izvoare scrise avea hramul “Sf. Parascheva”), conform Recensamântului feţelor bisericeşti din ţinutul Iaşi, era din lemn, pereţii fiind lipiţi cu lut si acoperită cu stuf.
Mănăstirea Curchi, cu hramul “Naşterea Maicii Domnului”, este una din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii moldoveneşti din Basarabia.
Ea e aşezată în judeţul Orhei pe valea apei Vaticiu, la o depărtare de 12 km de oraşul Orhei şi la 55 km de Chişinău, capitala Republicii Moldova. Mănăstirea e situată în partea dreaptă a văii Vatici la poalele pădurii ce poartă denumirea de „Codru”, care în acelaşi timp este prelungirea codrilor Orheiului pe unde au trecut arcaşii lui Ştefan. Mănăstirea are un trecut cultural şi religios de două secole şi jumătate. Această mănăstire se considera pe timpuri, cît şi în prezent, a fi “cea mai frumoasă şi mai vestită mănăstire din Basarabia”
Potrivit unor legende, Mănăstirea Curchi, a fost întemeiata de către Ştefan cel Mare, iar ca ansamblu arhitectural s-a format mai târziu, in veacurile XVIII-XIX. Dar această versiune este greu de verificat pentru că nu are un suport documentar.
Cea mai plauzibilă versiune rămâne că Mănăstirea Curchi a fost întemeiată în anul 1773 de către fraţii Iordache şi Mihail Curchi, care la început au construit un modest schit din lemn, iar mai târziu au zidit primele biserici din piatră. Despre cei doi fraţi se ştie că au îmbrăţişat apoi viaţa monahicească, purtând numele de monah de Ioan şi, respectiv, Manasie. Citeşte mai departe;
Biserica medievală din lemn din satul Hirişeni, raionul Teleneşti a fost montată recent pe teritoriul Muzeului Satului din capitală.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost ctitorită de răzeşii din Hirişeni în anul 1642 la mănăstirea Hârjăuca. În anul 1821, ea a fost transferată pe teritoriul satului Hirişeni, raionul Teleneşti, unde a servit locuitorilor până în anul 1928, atunci când comunitatea şi-a construit o altă biserică, de zid. Cea de lemn servea ca paraclis de cimitir. După 18 ani de tratative, timp în care biserica a stat 12 ani fărăacoperiş, conducerea muzeului a reuşit să convingă comunitatea locală privind strămutarea bisericii pe teritoriul Muzeului Satului. Citeşte mai departe;
Cea mai veche, dar si mai inalta biserica din tara a fost inaugurata astazi, dupa renovare. Ea se afla pe teritoriul Muzeului Satului de langa portile capitalei. Biserica medievala a fost adusa din raionul Telenesti si a fost sfintita de un sobor de preoti, in frunte cu Mitropolitul Vladimir. Citeşte mai departe;
În anii ’60 ai secolului XX, când lumea era influenţată de cosmonautică, în toate capitalele republicilor unionale (din fosta U.R.S.S.) au început a fi deschise aşa-numitele centre de studiere a astronomiei, cosmonauticii, a ştiinţelor despre Pământ – aşa-numitele planetarii.
