Cultul morţilor are o însemnătate deosebită în credinţa ortodoxă, iar Sfânta Tradiţie ne dă nenumărate exemple despre folosul şi importanţa lui, dar are el şi un fundament biblic?
Zilele dedicate pomenirii morţilor ocupă un loc foarte important în perioada Triodului, în care tocmai am intrat. Citeşte mai departe;
Astăzi foarte mulți oameni se declară atei și de nenumarate ori auzim că și la școală noii dascăli ai acestei societăți moderne se declară astfel și caută să influențeze copii noștri spre acest mod de a gândi. Din fericire acești copii sunt foarte abili și credincioși și știu să se manifeste corespunzător cu aceaste situații. De pildă noua profesoară de ştiinţe sociale la clasa a cincea dintr-o școală generală se prezintă clasei, după care afirmă că e este atee, şi întreabă clasa dacă mai este vreun ateu printre copii.
Copiii nu prea ştiu ce înseamnă „ateu” dar pentru a fi pe plac profesoarei (tipic societății românești și educației de la tembelizor), ridică toţi mâna, cu excepţia unui băiat.
„Tu eşti diferit de restul clasei? întrebă profesoara. „Nu eşti ateu?”
„Nu, eu nu sunt ateu!” răspunse cu emfază băiatul.
„Dar atunci, ce eşti?” întrebă profesoara.
„Eu sunt creştin!” răspunse băiatul. „Eu cred în Dumnezeu şi iubesc pe Domnul Iisus, deci sunt creştin! Mama este creştină, tata este creştin, deci şi eu sunt creştin!” Citeşte mai departe;
Astăzi mult se discută la tema violenţei, iar Biserica vine să dea o mână de ajutor celor care suferă în urma acestui fenomen nemilos. Prin intermediul paginii electronice www.nuviolentei.com, elaborată de către Centrul Social al Bisericii Ortodoxe „Agapis”, se vrea implicarea mai activă a Bisericii în identificarea şi asistarea cazurilor de violenţă în familie.
În acest sens, pagina oferă informaţie despre legislaţia în domeniu, ştiri şi evenimente legate de acest subiect, sfaturi şi remedii duhovniceşti în vederea depăşirii violenţei.
Biserica vrea să confirme realitatea că este contra violenţei, că duhul evanghelic este al dragostei, al compătimirii şi al grijii faţă de aproapele.
Violenţa este un fenomen care include toate vârstele. Violenţa este o problemă a întregii societăţi. Prin această pagină electronică se vrea identificarea cazurilor de violenţă şi încercarea depăşirii lor prin credinţă şi consiliere duhovnicească. Citeşte mai departe;
La 17 octombrie, 2012 studenţii de la programul de masterat “Studii filologice şi spiritualitate creştină” au avut o întrevedere cu Angela Levinţa, reprezentantă a Departamentului Studii al Mitropoliei Moldovei şi Valeriu Cibotaru, şeful Departamentului Mitropolitan de Studii.
În cadrul acestei întruniri s-a discutat despre rolul familiei în educaţia religiosă, îndatoririle acesteea faţă de copii şi într-un spectru mai larg s-a pus problema predării religiei în şcoală ca obiect de studiu opţional.
În debutul acestei întâlniri, Angela Levinţa a relatat: ”Moralitatea creştinului reprezintă esenţa creştinismului, iar cei şapte ani de-acasă ai copiilor sunt de o importanţă fundamentală, decisivă şi definitorie în formarea personalităţii acestora”. Citeşte mai departe;
În lupta noastră și zbaterea de a afla cum sa biruim mândria, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață părintește cum să reperăm mândria din sufletul nostru și cum să luptăm împotriva ei:
Din învățăturile Sfântului Ioan Gură de Aur
Mai mult decât patimile îl împiedică pe om să se mântuiască mândria. După cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, cele mai mari nenorociri din istoria lumii zidite de Dumnezeu au avut întotdeauna ca obârșie mândria. Din pricina ei îngerul de lumină s-a făcut diavol. Adam, amăgit cu nădejdea mincinoasă de a fi deopotrivă cu Dumnezeu, a fost izgonit din Rai și a devenit muritor.
Istoria de mai apoi a omenirii arată că de fiecare dată când omul a visat cu mândrie la egalitatea cu Dumnezeu a căzut în păgânătate.
Sfântul Părinte nu știe nimic mai nepotivit pentru sufletul creștinesc decât mândria și nici un om mai nefericit decât omul suferind de această boală. Mândria este o„inflamație” a sufletului, rădăcină și izvor a toată păgânătatea, culme a răului, patimă care-l face pe om unealtă a diavolului și îl supune aceleiași pedepse cu a îngerului căzut. Citeşte mai departe;
Poporul nostru are frumoasa tradiţie de a sărbători hramul localităţilor din ţară. În această zi oamenii se veselesc, mai uită de griji şi de nevoi şi se întâlnesc cu rudele şi cu prietenii la masa de sărbătoare. Însă doar aceasta să fi e semnifi caţia acestei vechi tradiţii?
Sărbătoarea are, în primul rând, un aspect religios, care este mult mai important şi care, din păcate, este din ce în ce mai ignorat. Noţiunea de „hram” vine de la slavonescul „biserică”, deci sărbătoarea este a sfântului lăcaş şi a comunităţii creştine dintr-o localitate sau regiune.
Cuvântul „biserică” este de origine latină şi însemnează casă împărătească, bazilică, locuinţa împăratului. Romanii numeau bazilici tribunalele în care se făcea dreptatea în numele împăratului pământesc, al cezarului. Ajungând împărat Constantin cel Mare, declară creştinismul religie permisă în imperiu, şi donează creştinilor aceste tribunale, ca să le servească drept locaşuri de închinare. Astfel, de la Sf. Constantin cel Mare, basilica/biserica devine vasul ales, templul Duhului Sfânt, în care se lucrează în lume mântuirea. În sfântul lăcaş sufl etul creştinesc se întâlneşte cu Dumnezeu. Citeşte mai departe;
A fost lansat blogul programului de masterat Studii filologice și spiritualitate creștină: www.masterateortodoxe.blogspot.com
În anul de studii 2012-2013 în cadrul Facultății de Litere a USM, pentru prima dată au fost propuse două programe noi de masterat:
În fiecare miercuri la Biserica „Întâmpinarea Domnului” din incinta USM (str. M. Kogălniceanu, 67) au loc următoarele întruniri:
ora 18.00 – slujba Acatistului Sfântului Duh, pentru luminarea minţii şi reuşită la învăţătură;
ora 19.00 – discuţii cu tinerii la diverse teme duhovniceşti.
În ziua de miercuri, 19 septembrie, ora 19.00, la întâlnirea cu tinerii este așteptat dl Emil Dragnev, dr. conf. univ., de la Facultatea de Istorie și Filosofie a USM, care va prezenta tema:
“Ciclurile iconografice ale Arhanghelului Mihail
în Moldova medievală”.
În cadrul discuţiilor vor fi abordate aspecte ca: semnificația și originea sărbătorii Minunea Sf. Arhanghel Mihail, precum și reprezentările iconografice ale acestui protector ceresc.
Sunt invitaţi toţi doritorii!
Sursa: http://tineretulortodox.md/
Necătând la originea creştină a culturii şi civilizaţiei europene, înşişi europenii se arată a fi tot mai departe de valorile şi spiritul creştinismului, negând perspectiva vieţii de după moarte şi credinţa în învierea morţilor. Occidentalii tot mai des se declară catolici sau protestanţi „nepracticanţi”, iar viaţa de după moarte este pentru ei mai mult un mit, decât un crez. Acest lucru a atras după sine şi o nouă viziune asupra trupului celui adormit, care nu mai este îngropat cu cinste şi credinţă în înviere, ci tot mai des este aruncat în foc şi prefăcut în cenuşă. În mod paradoxal, societatea post-modernă (într-o mare măsură atee) promovează hedonismul şi satisfacerea tuturor plăcerilor trupeşti începând din copilărie şi până la bătrâneţe, fără nici un fel de abstinenţă. Dar atunci când survine suferinţa, omului i se propune eutanasia, iar dacă sufletul a părăsit trupul, acesta este aruncat mai urât decât gunoiul destinat reciclării.
Trebuie să ştim că obiceiul incinerării / cremării este de origine păgână şi contravine cuvântului lui Dumnezeu spus lui Adam: „pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facere 3:19). Citeşte mai departe;
Prezentarea manualelor de Religie de Liliana Creţu.