“Dochetismul este o erezie care neagã realitatea sau materialitatea deplinã a trupului Mântuitorului. Vine de la δοκεω (dokeo) = a pãrea. Se întâlneşte în toate variantele gnosticismului.

Eusebiu consemneazã în Istoria bisericeascã a lui scrierile episcopului Serapion al Antiohiei, printre care şi “Despre aşa-numita Evanghelie dupã Petru”, în care acesta combate autenticitatea acelei “evanghelii”, compusã ca o prelucrare dochetistã a celor patru Evanghelii canonice (VI, XII, 2-6).

În timp, dochetismul a fost combãtut de Sfântul Ignatie, de Sfântul Irineu, de Tertulian şi de Clement Alexandrinul.

Din perspectiva Ortodoxiei, se observã cã dochetismul considerã cã “toate actele mântuitoare ale lui Iisus Hristos: Întruparea, Patimile, Moartea şi Învierea au fost necorporale, dochetice. Se înţelege cã în felul acesta, însãşi mântuirea este golitã de conţinut şi eficienţã, nu mai este un act organic, ci unul formal” (Dogmatica ortodoxã, G. Remete).”

Extras din Mic dicţionar al Ereziilor Evului Patristic, autor: Conf. dr. Sergiu Teofan, Ed. Partener, Galaţi, 2003.