Cuvântul nu poate fi judecat decât în legătură cu omul. Dacă omul este măsura tuturor lucrurilor, aşa cum ziceau anticii, cu atât mai mult el trebuie să fie măsura propriilor vorbe.
Atunci când un sistem politic trâmbiţează că oferă libertatea cuvântului, mai întâi trebuie să lămurim care este viziunea sa despre om. Şi Lenin şi-a făcut intrarea în istorie fluturând deasupra mulţimii flamura libertăţii de expresie. Lenin permitea să se vorbească liber şi chiar îţi punea şi securea în mâini, cu condiţia să vorbeşti ceea ce servea viziunea sa despre om. Cum glăsuieşte un precept din „Protocoalele înţelepţilor Sionului”: „Libertatea este dreptul de a face ceea ce permite legea”. Altfel spus, libertatea de expresie este dreptul de a vorbi ceea ce se permite?
Dar ce se permite şi ce nu, şi cine face legea? Desigur, omul. Iar omul îşi face legea în funcţie de interesele sale, de fricile şi credinţele sale, în sfârşit, în funcţie de sine însuşi. Omul este măsura tuturor lucrurilor şi aşa cum este omul, aşa îi sunt şi măsurătorile, legile. Întrebarea pe care mi-o pun este: ce fel de om îşi doreşte societatea modernă?
Care este idealul de om spre care tinde sărmana noastră politică autohtonă? Pentru ce se fac legile în ţara asta, pentru ce există Guvern, Parlament, Procuratură, Şcoală, Biserică? Citeşte mai departe;

















Interviu cu Maestrul în Artă Anatol Latâşev.
Nu ar fi extraordinară o ţară în care:
Pentru a scoate la iveală problemele cu care se confruntă tineretul în ziua de azi, Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din Republica Moldova (ASCO), în cadrul portalului 