În aceste vremuri, când se vorbeşte doar de libertate, drepturi, liberã conştiinţã etc., deseori te întrebi dacã mai este necesarã virtutea ascultãrii. Virtute primã şi în acelaşi timp poruncã datã protopãrinţilor noştri, care au cãlcat-o şi s-au depãrtat de Dumnezeu.
Adam şi Eva nu au ascultat şi au fost alungaþi din rai. Oare ce ne aşteaptã pe noi, care am ajuns neascultãtori mai în toate?!
Şi mi-am adus aminte de ascultare în urma unor discuţii purtate cu un tânãr pe parcursul ultimelor sãptãmâni. Acesta m-a întrebat, dacã e voie sã ducã o viaţã intimã cu prietena sa înainte de cãsãtorie. Fata s-a mãrturisit la duhovnicul sãu şi a hotãrât sã asculte sfatul de a rãmâne în feciorie pânã la cãsãtorie. Însã bãiatul nu se putea împãca cu gândul cã a te abţine e ceva normal în zilele noastre şi cã se poate întâlni fãrã a avea relaţii sexuale. A venit la mine tocmai sã mã convingã cã este o stare normalã sã te uneşti trupeşte în afara Nunţii şi binecuvântãrii Domnului şi chiar sã mã roage sã intervin, permiţându-le o relaţie intimã “întru cunoaşterea reciprocã”. Citeşte mai departe;
Părintele arhimandrit 
Fragment din ”Cartea de căpătîi a ateistului”
„Dintru a nu cunoaşte Scripturile pricina este a tuturor relelor.” zice Sf.Ioan Gură de Aur.
