Judecătorii au luat această decizie la finalul unui proces în care un cuplu de lesbiene (Valérie Gas şi Nathalie Dubois) din Franţa, care sunt într-un parteneriat civil, au depus o plângere împotriva Curţii de Justiţie franceze. Ele s-au plâns că legislaţia franceză nu i-a permis uneia dintre femei să adopte copilul în vârstă de 11 ani al celeilalte femei.

Dubois a conceput un copil prin inseminare artificială, cu un donator anonim în 2000, şi perechea a crescut copilul împreună. Gas a încercat să adopte copilul prin recurs la diferite instanţe, însă cazul i-a fost respins şi la Curtea de Casaţie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat acum decizia.

Avocaţii celor 2 femei au acuzat statul francez de discriminare pe baza orientării sexuale. Cu toate acestea, judecătorii de la Strasbourg au respins argumentele acuzării, întrucât au stabilit că nu a avut loc nici o discriminare pe motive de orientare sexuală. Curtea a constatat că Franţa nu a încălcat articolul 14 (cu privi

re la discriminare) şi articolul 8 (cu privire la dreptul respectării vieţii private şi de familie), din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

„Cu privire la cuplurile căsătorite, Curtea consideră că – în lumina consecinţelor sociale, personale şi legale ale căsătoriei – situaţia legală a cuplului de faţă nu este comparabilă cu cea a cuplurilor căsătorite”, se arată în decizia CEDO.

În plus, cei 7 judecători au folosit şi decizia luată într-un proces din anul 2010, atunci când CEDO a decis că ţările Uniunii Europene nu sunt obligate să legalizeze căsătoria religioasă a cuplurilor homosexuale. Atunci, CEDO a emis o decizie fundamentală privind căsătoria şi familia.

Decizia luată la Strasbourg a fost primită cu bucurie de opozanţii căsătoriilor homosexuale. „Prea multă vreme, susţinătorii au folosit drepturile omului cu scopul de a încerca să adauge forţă morală unor obiceiuri care ţin de plăcerea personală. În multe cazuri, susţinătorii (căsătoriilor gay) au evitat procedura democratică şi au avut succes în a-şi impune opiniile prin puterea legii”, a declarat Normal Wells de la Family Education Trust.

Cele mai multe critici faţă de hotărârea luată de CEDO vin din Marea Britanie, unde hotărârea are implicaţii profunde. Lynne Featherstone, politician britanic, a declarat pentru Daily Mail: „Pe scurt, nu este corect ca unui cuplu în care partenerii se iubesc şi vor să-şi legalizeze angajamentul să îi fie negat dreptul de a se căsători”.

Opoziţia din Marea Britanie vine pe fondul numeroaselor discuţii determinate de consultarea publică ce are loc în prezent cu privire la redefinirea căsătoriei, redefinire ce ar permite cuplurilor unite într-un parteneriat civil să fie şi căsătorite religios.

Cu privire la aceasta, avocatul Neil Addison, specialist în legislaţia pe probleme de discriminare din Marea Britanie, a declarat că, în cazul în care cuplurile homosexuale vor avea dreptul legal de a se căsători, va fi ilegal ca guvernul să interzică cuplurilor să se căsătorească în orice biserică doresc. Astfel, promisiunile coaliţiei guvernamentale britanice – care au decis că bisericile nu vor fi obligate să realizeze căsătorii homosexuale – devin nule.

Curtea face parte din mecanismul de protecţie al

drepturilor omului creat de Consiliul Europei, care promovează democraţia şi statul de drept în rândul celor 47 de state membre ale Consiliului. Hotărârile sale sunt obligatorii pentru membrii Consiliului, deoarece aceştia au semnat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Adoptată în 1950, Convenţia e în vigoare în cele 47 de ţări membre ale Consiliului Europei. CEDO este autoritatea supremă în interpretarea Convenţiei, iar deciziile ei, în mare parte, pot deveni obligatorii pentru toate ţările din Consiliul Europei.

Rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului este acela de a decide în acele cazuri care fac obiectul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, la care sunt parte 47 de state europene. În cazul în care o ţară este acuzată de faptul că a decis incorect într-o problemă, iar CEDO a dat câştig de cauză părţii adverse, ţara este obligată să execute decizia luată de Curte.

În fiecare stat european, Convenţia şi protocoalele ei adiţionale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate faţă de acesta. Altfel spus, CEDO şi protocoalele adiţionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu şi prioritar, ceea ce, în plan naţional, are drept consecinţă imediată aplicarea convenţiei şi protocoalelor de către instanţele judecătoreşti române, iar în plan internaţional acceptarea controlului prevăzut de CEDO cu privire la hotărârile judecătoreşti naţionale. (Sursa: antimedia.info cu referire la Semnele Timpului)

David Cameron propune reformarea CEDO

Premierul britanic David Cameron avertizează că noţiunea de drepturi ale omului este distorsionată sau chiar discreditată de unele decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Într-un discurs ţinut în faţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei la Strasbourg, şeful executivului britanic a propus o reformă a Curţii, care să reducă intervenţia CEDO în deciziile instanţelor naţionale.

Chiar înaintea discursului, preşedintele CEDO, britanicul Sir Nicholas Bratza, declarase că este dezamăgitor că unii politicieni britanici cedează tentaţiei de a face pe placul tabloidelor care nu înţeleg rolul curţii europene.

David Cameron a anunţat că doreşte reforme precum schimbarea modului de desemnare a judecătorilor la CEDO şi consolidarea principiului subsidiarităţii, în sensul adoptării, acolo unde este posibil, a deciziei finale la nivelul curţilor naţionale. Orice schimbare a procedurii necesită însă consensul celor 47 de state membre ale Consiliului Europei, ceea ce este foarte greu de obţinut.

Amintim că premierul britanic David Cameron s-a pronunţat, în repetate rânduri, în favoarea homosexualilor, lesbienelor şi transexualilor, insistând asupra necesităţii adoptării unui şir întreg de norme legislative prin care să le fie oferite cât mai multe drepturi. Chiar la finele anului trecut, în octombrie 2011, acesta a ameninţat ţările care nu recunosc drepturile homosexualilor că vor fi excluse din programele de ajutor ale Regatului Unit. „Regatul Unit este unul din cele mai importante state donatoare din lume. Vrem ca ţările care beneficiază de acest ajutor să respecte drepturile omului, iar acest lucru include şi tratamentul rezervat homosexualilor”, a subliniat Cameron într-un interviu acordat BBC, în finalul unui summit al statelor din Commonwealth.

Termenele „mamă şi tată”, precum şi „soţ şi soţie”, interzise în Marea Britanie

Precizăm, în context, că autorităţile Marii Britanii au decis să înlocuiască cuvintele „soţ şi soţie” („husband and wife”) din documentele oficiale cu nişte termeni neutri, cum ar fi „parteneri” („partners”).

Înlocuirea cuvintelor „incorecte politic” cu cele neutre are loc în cadrul campaniei pentru legalizarea căsătoriilor persoanelor de acelaşi sex. Activiştii mişcării care promovează interesele minorităţilor sexuale vorbesc şi despre introducerea unor modificări în procedura de desfiinţare a unei familii (divorţ). Potrivit lor, există situaţii în care este nepermisă utilizarea cuvintelor „soţ şi soţie”.

De asemenea, potrivit publicaţiei, urmează a fi interzise expresiile „mama şi tata” în documentele oficiale. Potrivit datelor oficiale, actualele blancuri ale documentelor urmează a fi nimicite şi înlocuite cu modele noi, ceea ce va necesita cheltuieli suplimentare.

Tendinţa de înlocuire a termenilor cu sinonime „corecte politic” persistă în Europa de mai mult timp. În special, în anul 2009, în Parlamentul European a fost interzisă utilizarea cuvintelor „doamnă” şi „domn”, deoarece, în opinia unor aşa-zişi apărători ai drepturilor omului, această formulă de adresare jigneşte demnitatea femeii. Pentru acelaşi motiv, în Franţa a fost interzisă utilizarea termenului de „domnişoară”.

Sursa: www.flux.md