În dimineața zilei de 19 ianuarie, când creștinii ortodocși de stil vechi sărbătoresc Botezul Domnului, mi-am zis să merg la mănăstirea Ţigănești, unul din puținele locuri din Basarabia unde se păstrează tradiția scufundării în apele proaspăt sfințite. Afară era un ger de -10 grade Celsius.

Drumul de la șosea până la mănăstire trece printr-un crâng, care în dimineața Bobotezei era îmbrăcat în cojoc de nea. Era o liniște ce prevestea apropierea de un tărâm al rugăciunii.

Priveliștea îmi amintise de cuvintele unui prieten care mi-a spus odată că uneori sufletul trebuie să trăiască în frig, ca să se învrednicească să vadă cum ninge…

”Și era o pace albă, Ca ninsoarea și era O sfială ce din stele Până-n inimi tremura…”

Când am ajuns, Sfânta Liturghie era în toi. Era în biserica de iarnă, neîncăpătoare pentru mulțimea de tineri viteji care veniseră împreună cu ministrul apărării, Vitalie Marinuță, să participe la tradiția scufundării. Imediat după Sfânta Liturghie soborul de ieromonahi care slujise se îndreptă spre izvorul mănăstirii, spre a face slujba sfințirii Aghesmei Mari.

A fost o slujbă frumoasă, împletită cu troparul Botezului Domnului, cântat de numeroase ori în această zi de sărbătoare: ”În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție; Fiu iubit pe tine numindu-Te, și Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție.”

La finalul slujbei de sfințire a apei părintele stareț a ținut o scurtă, dar frumoasă predică.

Iată cum arăta bazinul înainte de începerea scufundărilor. Părinții mănăstirii împingeau, de ici, de colo, pojghița imensă de gheață de la scări, ca să nu se rănească creștinii în timpul scufundărilor.

Mulțime de credincioși așteptau cu nerăbdare să-i vadă pe curajoșii care să se ”boteze” cu apele reci.

Acest bătrân părinte mi se păru un avvă desprins din filele Patericului egiptean…

Primul care s-a scufundat a fost părintele stareț. Nu poți să nu observi curiozitatea tuturor celor care-l privesc! Mai ales a ziariștilor!:)

Nu vă pot exprima bucuria pe care o simțeam că plutește prin aer, văzându-i pe acești părinți intrând fără frică în apă. Era și o mărturisire de credință pentru cei care privesc viața pe micul ecran ca un reality show…

După părinți au urmat ministrul apărării și toată ostea de tineri pe care o adusese la mănăstire. Într-un interviu dat unei televiziuni ministrul a răspuns ironic:”Într-un trup sănătos minte sănătoasă. Iar soldații noștri foarte multp nevoie au de minte sănătoasă!”:)

La un moment dat săriră prea mulți de nu mai încăpeau să urce pe scară înapoi. Domnea o atmosferă de veselie. Păi cum să nu te veselești, când știi că acum 2000 de ani în același mod s-a botezat Hristos?

Eh, ai zice că e vară, nu alta! Bravo băieților pentru rezistența trupului pe care o cultivă!

Iată și echipa națională de rugby, și nu numai. Printre ei este și protopopul de Țigănești, Părintele Spiridon. Bravo că de o sărbătoare atât de frumoasă ca Botezul Domnului nu au stat dormitând acasă:)

Curajul acestei domnișoare m-a făcut să regret faptul că nici măcar cu gândul n-am îndrăznit să ating apa sticloasă, dar sfințită. De aceea obiectivul pentru anul acesta este: să mă pregătesc fizic să rezist la o scufundare la următoarea Bobotează! Și tu?

Ecaterina Luţişina

Sursa: http://ecaterinalutisina.wordpress.com/