Cum să taci şi să nu reacţionezi când aşa numiţii “activişti pentru drepturile omului” între măsură şi bun simţ? Zilele trecute Republia Moldova a fost vizitată de cunoscutul sociolog Paul Cameron, are dispune de studii interesante legate de problema pedofiliei, fumatului, homosexualităţii. Desigur, reprezentanţii “coaliţiei nedisciminare” s-au grăbit să bată alarmă, să îndemne instituţiile statului, instituţiile media să-i interzică accesul în spaţiul public. Stranii duble standarde au apărătorii “drepturilor omului”: orgiile gay-lor în jurul monumentului lui Ştefan cel Mare, profanarea simbolurilor religioase – e o “manifestare a opiniei”, iar prezentarea unor informaţii ştiinţifice legate de anumite fenomene sociale este o formă de „propagare a urii”.

Oameni buni, cum puteţi pretinde la dreptul de exprimare dacă negaţi acest drept tuturor care nu sunt de acord cu voi? Chiar de o fi datele prezentate incorecte, pe cine reprezintă ei pentru a pretinde reducerea cuiva la tăcere? Se pare că anume aceşti neîmpliniţi “activişti pentru drepturile omului” reprezintă unul din cel mai mari pericole pentru respectarea drepturilor cetăţenilor din Republica Moldova. Nu pentru că ar fi pro-gay, ci pentru că încearcă să impună prin agresiune principiile unui neomarxism abject.

Mai urmează şi o altă ispravă a Coaliţiei nediscriminare: printr-o scrisoare aceştia au cerut administraţiei unei instituţii de învăţământ să interzică accesul bloggerului Vitalie Marian în sălile de clasă, unde acesta activează în calitate de profesor. Motivul? Omul nu acceptă principiile neomarxiste a activiştilor pro-gay.

Trebuie să înţeleg prin acest gest că dacă ar fi voia Coaliţiei nediscriminare, mi-ar fi interzis şi mie accesul la activitate didactică doar pentru simplul fapt că nu accept legalizarea unei aberaţii? În schimb, indivizii care îmbâcsesc mintea copiilor cu propaganda pedofiliei şi pederastiei ar fi primiţi cu braţele deschise, nu? Desigur, ei doar sunt “clasa oropsită şi oprimată” de către „majoritatea fascistă”, care, culmea, vorba Liei Bejenaru, “mai este şi ascultată uneori”.

Dacă astfel de vachanalii se petrec în condiţiile în care proiectul legii nediscriminare încă nu a fost adoptat, ce se va întâmpla în cazul în care Parlamentul îl va aproba? Să ne pregătim de lagăre de concentrare şi „reeducare” în duhul fenomenului Piteşti?

Sursa: http://vox.publika.md/social/activisti-nediscriminare-impotriva-drepturilor-omului-neobolsevism-pe-bani-europeni-102851.html