Deja de zece ani funcţia de secretar în cadrul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove este ocupată de către Protoiereul Mitrofor Vadim Cheibaş. Tânăr şi energic, părintele Vadim s-a recomandat ca un bun diplomat dar şi ca un vrednic slujitor al Bisericii, reuşind să îmbine perfect atribuţiile de serviciu cu slujirea altarului.

Cu ocazia aniversării unui deceniu de muncă în cadrul Direcţiei Mitropolitane, Sfinţia Sa a avut binevoinţa să ne acorde un interviu în care ne va dezvălui, după cum veţi vedea mai jos, cele mai interesante aspecte ale activităţii aparatului administrativ al Mitropoliei Moldovei.

- De unde vine părintele Vadim Cheibaş?

- M-am născut în Chişinău la 28 ianuarie 1975, în 1992 am absolvit liceul „Gheorghe Asachi” din capitală şi tot în acelaşi an am fost înmatriculat la Facultatea de Teologie a Univeristăţii din Bucureşti, pe care am absolvit-o în 1996. După absolvire m-am întors în ţară, unde am fost angajat în calitate de lector la Academia Teologică din Chişinău, unde am predat disciplinele Ascetică şi Mistică şi Teologie Morală. În anul 1999 am fost angajat în cadrul Direcţie Mitropolitane ca operator, după care, în acelaşi an, am fost numit în funcţia de contabil-şef. În 2000 am fost înmatriculat la studiile de doctorat la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu, iar în 2010 mi-am susţinut teza de doctor la această insituţie de învăţământ. În calitate de secretar mitropolitan am fost numit în septembrie 2001, funcţie pe care o ocup şi până în momentul de faţă.

- Aţi devenit secretar al Mitropolitului în anul 2001; dacă aţi face o comparaţie dintre situaţia de atunci şi cea de acum din cadrul Mitropoliei, ce s-a schimbat între timp?

- În primul rând ne-am schimbat sediul, pentru că la început Mitropolia se afla într-o clădire foarte modestă de pe strada Tighina 3. Acest lucru însă nu afecta viaţa bisericească, deoarece ÎPS Mitropolit Vladimir se afla deja de doisprezece ani la cârma Bisericii Ortodoxe din Moldova, răstimp în care Arhiereul a realizat foarte multe lucruri noi, valorificându-le şi pe cele existente. Pe atunci persista pericolul unei schisme în Biserică, odată cu apariţia structurii bisericeşti numită Mitropolia Basarabiei, care în acea perioadă a fost înregistrată de către stat datorită presiunilor CEDO.

Dacă e să ne referim la situaţia actuală, consider că preoţii au un orizont mai larg de gândire şi de percepere a oamenilor, clerecii înţelegând că misiunea lor nu se limitează numai la slujirea Sfântului Altar, ci trebuie să meargă în întâmpinarea societăţii cu activităţi suplimentare, în diferite domenii, deoarece creşterea numărului de parohii şi de preoţi din ţară a dus la apariţia unei concurenţe, evident constructive, între slujitori, care a dus la rândul ei inevitabil la creştera calităţii multilaterale a activităţii pastorale. Spre exemplu, dacă acum ceva timp în umră, pentru un candidat la preoţie practic nu era obligatoriu să aibă studii teologice universitare, astăzi toţi cei care doresc să devină slujitori ai bisericii trebuie să fie absolvenţi ai unei instituţii teologice de învăţământ superior. Este deosebit de îmbucurător faptul că avem foarte mulţi preoţi care fac studii postuniversitare, ceea ce vorbeşte de dorinţa lor de a avea cunoştinţe teologice solide, pe care să le pună în slujba luminării poporului binecredincios.

În acelaşi timp trebuie să constatăm cu regret că statul a devenit extrem de permisiv la capitolul înregistrări diferitor organizaţii religioase şi nu doar creştine. Acest lucru impune Biserica să ia o poziţie defensivă pentru a-şi păstra nealterată învăţătura şi tezaurul spiritual şi moral moştenit de la vrednicii noştri înaintaşi, pentru ca la rândul nostru să transmitem această moştenire generaţiilor ce vin.

- Care conisderaţi că sunt motivele unor atacuri tot mai dese şi mai violente la adresa Bisericii?

- Cred că această situaţie se datorează unei gelozii, dacă îi putem spune aşa, faţă de Biserică, deoarece aceasta s-a arătat a avea o autoritate foarte înaltă şi binemeritată de altfel, în societate. Să luăm de exemplu perioada în care a fost înregistrată Mitropolia Basarabiei şi când au mai apărut alte câteva structuri pseudo-bisericeşti - atunci toată lumea vorbea de o divizare aproape inevitabilă în sânul Bisericii Ortodoxe din Moldova. Astăzi însă constatăm faptul că nu doar am rămas cu acelaşi număr de parohii, ci din contra, acesta a crescut. Am reuşit să eveităm acest lucru datorită conducerii chibzuite a Înalt Prea Sfinţiei Sale şi a echipei competente care îl înconjoară.

Spre regret există careva restanţe la capitolul disciplină, ca urmare a faptului că anumiţi slujitori au un spaţiu de manevră mult prea larg în zona confesională a Republicii Moldova, iar societatea civilă a devenit mult mai atentă la acest capitol şi observă cele mai mici abateri.

- Aţi pomenit mai sus de capacitatea Înalt Prea Sfinţiei Sale de a fi depăşit o gravă criză; toată lumea îl cunoaşte pe Întâistătător ca slujitor, dar cum este el ca şi administrator?

Cred că ÎPS Mitropolit Vladimir s-a recomandat ca un bun cârmuitor în primul rând prin capacitatea sa de a ţine turma unită şi nerisipită chiar şi în cele mai dificile situaţii. Înalt Prea Sfinţia Sa a reuşit să creeze mai multe eparhii şi astfel să eficientizeze aparatul administrativ al Mitropoliei Moldovei. Cu binecuvântarea şi suportul Arhipăstorului au fost iniţiate ample lucrări de reconstrucţie la numeroase sfinte locaşe din ţară, în acest sens aş menţiona mănăstirile Curchi şi Căpriana, care au devenit cărţi de vizită ale Bisericii şi ţării noastre. Calităţile şi capacităţile sale sunt recunoscute atât de cler, cât şi de popor, ceea ce îl fac iubit, respectat şi apreciat la justa valoare în societate.

- Aţi participat la luarea mai multor decizii importante în cadrul Bisericii Ortodoxe din Moldova şi vreau să aflu dacă atunci când urmează a fi luată o decizie de importanţă maximă, se ordonă sau se discută pentru găsirea unei soluţii optime?

- Biserica Ortodoxă a fost criticată dintotdeauna de duritatea şi conservatismul ei, or aceste lucruri nu stau tocmai aşa, deoarece instituţia Bisericii ca parte a societăţii, îşi organizează activitatea administrativă după şabloane noi, astfel pentru găsirea unor soluţii optime, întotdeauna sunt convocate şedinţe la care se analizează situaţia, se discută şi se găseşte soluţia optimă. Indiferent de situaţie, nu se iau hotărâri unilaterale, însă oricum, cu toate inovaţiile manageriale, toate cele câte se fac în Biserica Ortodoxă, se fac conform binecuvântării chibzuite ale mai marilor.

- Constatăm cu regret că există o lacună în procesul de comunicare dintre Biserică şi societate; cine credeţi că ar trebui să facă primul pas pentru o mai bună înţelegere între cei doi participanţi la dialog?

- Biserica se adaptează greu la noile cerinţe ale societăţii, din care cauză, cum am spus anterior, insitituţia divino-umană este considerată stagnantă. Acest lucru însă nu este corect, Biserica militează pentru păstrarea valorilor câştigate de multe generaţii la rând, care pur şi simplu nu ne permitem să fie risipite. Acest lucru este valabil şi în legătură cu şantajul occidental care practic pune statul Republica Moldova în situaţia de a alege între păstrarea acestor valori, sau renunţarea la ele în favoarea unor facilităţi imediate, cum ar fi de exemplu liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană. Toţi actorii politici şi sociali, naţionali sau internaţionali trebuie să înţeleagă faptul că Biserica nu negociază valorile - oricare nu ar fi ameninţările sau promisiunile, noi rămânem fermi pe poziţiile noastre şi acceptăm doar acele lucruri care nu contravin învăţăturii Ortodoxe.

- Părinte, într-un final vreau să vă întreb ce sfat aveţi pentru slujitori şi credicnioşi spre a putea rezista ispitelor timpului nostru?

- Astăzi cei mai predispuşi îndepărtării de adevărul creştin sunt tinerii, pentru că se lasă cel mai uşor ademeniţi de sclipirile trecătoare ale lumii acesteia. Însă ispitele nu sunt mai puţin periculoase nici pentru ceilalţi membri ai societăţii clerici sau mireni, bogaţi sau săraci, pentru că cei care îşi propun să tulbure şi să zguduie credinţa oamenilor sunt foarte iscusiţi, însă sunt absolut neputincioşi în faţa oamenilor nestrămutaţi în credinţă. De aceea îndemn toţi creştinii să-şi pună toată încrederea în Dumnezeu indiferent de situaţiile care le ies în cale.

A consemnat Nicolae Cârlig

www.mitropolia.md