Archive for November, 2012

Campania “Icoana în liceu fereastră spre Dumnezeu” aduce peste 6000 de icoane în şcolile din Republica Moldova

La 6 mai 2011, ASCOR Chişinău a iniţiat campania „Icoana în liceu - fereastră spre Dumnezeu” cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte DANIEL (Ciubotea),Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care avea ca scop introducerea icoanelor în instituţiile preuniversitare de învăţământ din Republica Moldova.

Primul lot de icoane a fost donat Asociaţiei ASCOR de către Schitul Lacul din Sfântul Munte Athos, în primăvara anului 2011. Toate icoanele din acest lot o reprezentau pe Maica Domnului „care singură s-a zugrăvit”. Foarte profundă şi semnificativă este istoria acestei icoane, care a aşteptat 100 de ani să se reîntoarcă acasă. Prototipul icoanei se află la Schitul Lacul din Grecia şi a fost donat acestui locaş sfânt în anul 1910 de un grup de basarabeni ( ale căror nume sunt trecuţe în spatele icoanei). După o sută de ani, în 2011 copii de pe această sfântă icoană a reuşit să se reîntoarcă în Basarabia multiplicată într-un număr de 1000 de exemplare.

Al doilea lot de icoane (5650 de bucăţi) a fost donat ASCOR direct de către Patriarhia Română în iunie 2012. Icoanele au fost realizate cu sprijinul financiar al Guvernului României, prin intermediul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

Concomitent, ASCOR Chişinău a încheiat un Acord de Colaborare cu Ministerul Educaţiei de la Chişinău, prin care se permitea instalarea icoanelor în şcoli, la cererea acestora. Citeşte mai departe;

 

Pelerinaj la locurile sfinte din Grecia și Italia

În perioada de 7 – 21 octombrie un grup de creștini împreună cu parohul catedralei ”Schimbarea la Față”, prot. mitr Ioan Plămădeală a săvârșit un pelerinaj de neuitat la locurile sfinte din Grecia și Italia.

Prima oprire pelerinii au făcut-o la complexul monahal ”Meteora” unde au vizitat cele 6 mănăstiri care funcționează și în ziua de azi. Începând cu secolul XI perlele duhovnicești care încununau crestele acestor stânci au fost cu mult mai multe și anume: Măn. Sf. Gheorghe, Măn. Sf. Nicolae, Măn. Sf. Duh, Măn. Întâmpinarea Domnului, Măn. Nașterea Maicii Domnului, Schitul Dupiani, Măn. Sf. Apostoli, Măn. Sf. Grigorie, Măn. Sf. Antonie, Măn. Atotputernicului Dumnezeu, Măn. Sf. Ioan Botezatorul, Măn. Sf. Modest, Măn. Sf. Petru, Măn. Sf. Dumitru și altele

Astăzi au rămas doar 6 mănăstiri pe care am avut fericita ocazie să le vizităm și noi. Și anume

1. Mănăstirea Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, care este cea mai mare mănăstire din acest complex monahal, ocupând creasta unei stânci cu suprafața de50 ha. Această oază monahală se află la înălțimea de 619 metri de la nivelul mării. Până în anul 1923 pentru a ajunge în interiorul mănăstirii, era posibil numai cu ajutorul scărilor din confecționate din frânghii groase și a plaselor. Mai târziu în stâncă au fost tăiate niște treceri întunecoase cu scări care șerpuiesc destul de mult pe stâncă până sla intrarea în mănăstire. Citeşte mai departe;

 

Un ateu L-a găsit pe Dumnezeu în suferinţa cancerului

Aici așezăm povestea unor fapte petrecute cu câțiva ani în urmă, istorisite de Pr. Dimitrie, preotul paroh al bisericii ortodoxe Sfântul Vasile din cartierul Pireu din Atena capitala Greciei.

„Într-o dimineață după Sfânta Liturghie, un om în vârstă de cincizeci de ani a venit să vorbească cu mine. Nu îl cunoșteam și nici nu-l mai văzusem vreodată în biserica unde slujesc. Mi-a vorbit despre un om în vârstă de patruzeci și doi de ani, ce era internat la spitalul din Pireu, Grecia. Era diagnosticat cu cancer. Boala se răspândise prin tot corpul acestuia și metastazase în creier. După o investigație medicală, doctorii i-au spus că nu pot face nimic pentru a-i salva viața. I s-au prescris doze mari de medicamente însă acestea nu-i îmbunătățeau cu nimic starea. Domnul acesta mi-a spus că pacientul de pe patul spitalului era o rudă apropiată de-a sa. Apoi m-a rugat să merg cât mai curând posibil la spital pentru a-l împărtăși cu Sfintele Taine.
Am mers la spital după cum mi s-a cerut pentru a-mi îndeplini această obligație. De îndată ce am intrat în camera bolnavului, mi-a fost clar faptul că se afla într-o stare foarte gravă. Mi-am dat seama că boala se răspândise în creierul bolnavului și că nu mai avea șanse să supraviețuiască. Zilele lui erau numărate. Pacientul era singur în cameră. Toate celelalte paturi erau goale. La un moment dat, pacientul s-a trezit din inconștiență și a deschis ochii. M-a văzut imediat și cu mare greutate mi-a povestit următoarele: Citeşte mai departe;

 
Moldova Creştină 2009-2011