I. Originea şi cauza suferinţei
“Calea mântuirii care duce la viaţa veşnică este strâmtă şi grea (Matei 7, 14). Aceasta este arătată atât prin exemplul sfânt al Domnului, cât şi prin sfânta Lui învăţătură. Domnul le-a spus dinainte ucenicilor Săi şi celor ce L-au urmat că în lume, adică în viaţa pământească, necazuri vor avea (cf. Ioan 16, 33; 15, 18; 16, 2-3). (…) De aici înţelegem limpede că tristeţea şi suferinţa sunt îngăduite de Dumnezeu în timpul vieţii pământeşti pentru adevăraţii Lui robi şi slujitori” (Episcopul Ignatie Brancianinov, Arena). Citeşte mai departe;
Desăvârşirea se porunceşte întregii existenţe creştine, nu doar unui aspect ei. Duh, sens, literă. De aceea era nevoie de o ediţie a Patericului în care armonia unitară a Cărţii Duhului să nu mai fie umbrită de nici un neajuns. Momentul duhovnicesc al apariţiei lui este ca o troiţă de lumină apărută la răscrucea dintre criza nihilistă a lumii şi intensitatea fără precedent a luptei duhovniceşti în care omul, cu puterile sufletului vlăguite, are nevoie de regăsirea isihiei, a dragostei frăţeşti, a esenţelor înaripate ale vieţii creştineşti. O carte acronică pentru ieşirea din orice fel de criză. Simplitatea contemplată naşte simplitatea formei, iar înălţimea sensului dă prin simpla atingere forţa transformatoare de suflet, precum este scris: “Dumnezeu va da cuvânt celor ce vestesc cu putere multă”. Apoftegmele Părinţilor sânt cele mai simple şi totuşi cele mai multivalente forme literare ale scrierilor duhovniceşti. 
Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii Kiril a adresat un mesaj de Crăciun credincioşilor creştin-ortodocşi. Întîistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a menţionat că „trebuie să învăţăm să descoperim minciunile şi mirajele bunăstării pământeşti în patimile noastre, în pornirile meschine, în ispitele publicităţii, în textele de divertisment şi cele politice”. „Trebuie să luăm aminte de vocea conştiinţei noastre, care ne preîntîmpină asupra pericolului păcatului”, a subliniat Patriarhul.
„În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor”