Archive for December, 2012

Părintele Cleopa: Despre secte şi sectari

parintele_cleopa_ilie

Păcatul trecerii oamenilor la sectari este foarte mare, este un păcat împotriva Duhului Sfant, n-are iertare nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie. De nu se vor întoarce la Biserica Ortodoxă sectarii sunt pierduţi! Biserica este mama noastră ea ne-a născut prin apă şi prin Duh, căci I-a spus Iisus lui Nicodim: “De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea intra în împărăţia Cerurilor” (Ioan 3, 5).

Este un eres, o sectă numită “penticostali”, am fost la aceştia la casa lor de rugăciune la Vicovul de Sus, la Straja, că ei ziceau că au dreptul de a boteza cu Duhul Sfant. “Cine v-a spus vouă aşa ceva, de ce atâta mândrie în capul vostru? Căci botezul cu Duhul Sfânt nu se cere la creştini, acesta numai Apostolii l-au avut, care a venit în limbi de foc şi le-a dat Apostolilor putere să vorbească în toate limbile şi să facă minuni şi să învieze morţii. Deci, pentru noi este rânduit botezul cu apă şi cu Duh Sfânt”.

Sectarii sunt ramuri rupte de la Biserica lui Hristos. La Efeseni se spune, că noi suntem Biserica lui Hristos şi mădulare în parte, pe unul l-a pus Dumnezeu Apostol, pe unul prooroc şi altele, fiecare suntem mădulare ale Bisericii, nu că noi suntem Biserica, ci mădularele Bisericii, Biserica Universală este Trupul lui Hristos. Iisus a spus că toată viţa care rămâne în El aduce roadă, iar care nu rămâne în El se taie şi se aruncă în foc.

Citeşte mai departe;

 

Centrul Social al Bisericii Ortodoxe din Moldova „Agapis” a lansat pagina http://www.nuviolentei.com/ - Biserica spune NU violenței!

Astăzi mult se discută la tema violenţei, iar Biserica vine să dea o mână de ajutor celor care suferă în urma acestui fenomen nemilos. Prin intermediul paginii electronice www.nuviolentei.com, elaborată de către Centrul Social al Bisericii Ortodoxe „Agapis”, se vrea implicarea mai activă a Bisericii în identificarea şi asistarea cazurilor de violenţă în familie.

În acest sens, pagina oferă informaţie despre legislaţia în domeniu, ştiri şi evenimente legate de acest subiect, sfaturi şi remedii duhovniceşti în vederea depăşirii violenţei.

Biserica vrea să confirme realitatea că este contra violenţei, că duhul evanghelic este al dragostei, al compătimirii şi al grijii faţă de aproapele.

Violenţa este un fenomen care include toate vârstele. Violenţa este o problemă a întregii societăţi. Prin această pagină electronică se vrea identificarea cazurilor de violenţă şi încercarea depăşirii lor prin credinţă şi consiliere duhovnicească. Citeşte mai departe;

 

Cum s-a convertit la Hristos un tânăr comunist? Spovedanie, canon, ispășire, legi duhovnicești…

„Dumnezeu mi-a batut la usa si m-a scos din adanc” (I)

Parintele Iona de la Oasa – de la catedra Universitatii, monah in pustie

Parintele Iona (in lume Ioan Patrulescu) era unul dintre cei mai apreciati si iubiti profesori ai Universitatii din Bucuresti si, mai apoi, ai Universitatii de Vest din Timisoara, unde a predat greaca clasica si elenistica. De cativa ani s-a calugarit la Manastirea Oasa, traind retras in singuratate, intr-o chilioara pe malul lacului Oasa.

Cand nu petrece in rugaciune, traduce din Noul Testament in colaborare cu cativa monahi de la Manastirea Vatopedi, dupa un stravechi codice bizantin pastrat in Sfantul Munte. Fiindca iubeste foarte mult revista „Familia ortodoxa”, a acceptat sa ne depene si noua cateva din amintirile sale de pe vremea cand era ateu convins…

- Parinte Iona, cum L-ati cunoscut pe Hristos?

- E o intrebare si mica, si mare. E mica daca ii dai un raspuns in doua vorbe, e mare daca in­cerci sa o adancesti. Cred ca raspunsul cel mai adevarat ar fi „Hristos m-a cunoscut pe mine”.Cred ca Cel care m-a cunoscut a fost Hristos, Care mi-a iesit in intampinare si m-a luat de mana in timp ce eu fugeam de Hristos… Citeşte mai departe;

 

Iisus, nu Isus

Notă istorică cu privire la ortografierea românească ortodoxă a teonimului hristic.

În capitolul 6 al eruditului volum Lexicologie biblică românească, profesorul Eugen Munteanu de la Universitatea din Iaşi discută motivele pentru care numele I(i)sus H(ch)ristos cunoaşte mai multe variante grafice în limba română][1]. Sunt oferite date şi explicaţii istorice pentru descrierea acestei probleme de ortografie influenţate de confesionalizarea creştinismului. Profesorul Munteanu susţine că limba română permite doar variantele „Iisus Hristos” (acceptată în vederea păstrării grafiei româneşti ortodoxe tradiţionale)‚ sau „Isus Cristos” (agreată din perspectiva filologiei româneşti). Alte variante, hibride, nu trebuie tolerate.Nota de faţă îşi propune să dea şi mai multă consistenţă, din perspectiva istoriei culturii, argumentului provenind „din tradiţie”, în vederea susţinerii grafiei „Iisus” (şi nu „Isus”) într-o cultură română impregnată timp de veacuri de credinţa ortodoxă de tradiţie bizantină. Intenţia noastră este aceea de a sugera, în rândurile ce urmează, că folosirea grafiei „Iisus” (iota=i + eta=i), începând cu secolul al XVII-lea – deşi evidentă numai din secolul al XIX-lea – a fost opţiunea firească pentru învăţaţii ortodocşi din Ţările Române, nu numai din pricina influenţei directe a prelaţilor sau a altor erudiţi greci asupra culturii bisericeşti româneşti, dar şi pentru că ea a apărut, posibil, pe fondul schimbărilor contemporane din Rusia kieveană şi mai ales din Ţaratul Moscovei. Citeşte mai departe;

 

Adevărul lui Hristos care se numeşte Ortodoxia

Conservatori? Dacă vreţi, conservatori! Fundamentalişti? Bine, dacă vreţi, fundamentalişti!

“(…) Care este moştenirea pe care ne-o lasă ei (Sfinţii Mărturisitori Ardeleni n.n.) nouă? Să ne păstrăm credinţa părinţilor şi strămoşilor noştri, fără să dispreţuim celelalte credinţe… Noi ne-am adunat de curând, noi, ierarhii din Sinodul Mitropolitan al Transilvaniei şi am dezbătut şi această problemă: ce se întamplă cu ecumenismul? Mulţi cred că ecumenismul înseamnă pur şi simplu să ridici mâinile şi să te predai! Că este tot un Dumnezeu pentru toţi, că adevarul este parţial, că fiecare biserică are o parte din adevăr, dar nici una nu are adevărul întreg…

Nu, dragii mei! Noi, ortodocşii, fără să îi dispreţuim şi cu atât mai puţin să îi persecutăm pe ceilalţi, posedăm adevărul întreg! Ne mântuim în Adevărul Iisus Hristos, pentru o raţiune foarte simplă. Aţi rostit şi astăzi Crezul în Biserică. Citeşte mai departe;

 

Din ianuarie 2013 ziarul mitropolitan „Altarul Credinţei” se reorganizează în revistă

Grăbiţi-vă să vă abonaţi la „Altarul Credinţei”. Din ianuarie 2013 reorganizăm ziarul mitropolitan în revistă de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate. Va fi unica revistă creştin-ortodoxă din republică, care va oferi hrană duhovnicească şi modele de trăire în duhul Adevărului în această lume tulbură şi zbuciumată.

„Altarul Credinţei” va deveni revista întregii familii, din care vor putea sorbi părinţii, micuţii, tinerii, dar şi vârstnicii. Să fim împreună pe calea cunoaşterii dumnezeieşti şi a trăirii ortodoxe.

Abonarea la orice oficiu poştal. Indice de abonare – 21556.

 

Fenomenul sectar în Republica Moldova: realitati din ultimul deceniu

După căderea cortinei de fier, care ne izola în plin sens al cuvîntului de lumea exterioară, «homo sovieticul» s-a pomenit că se transformă în «homo democraticus», iar o societate aflată în «plin comunism» s-a trezit a fi «postcomunistă». Ne-am pomenit într-un moment că trăim, sau măcar tindem să trăim, o altă viaţă, că suntem şi vom fi alţii decît am fost, că ajungem să apreciem adevăratele valori culturale şi materiale ale timpului.

Perspectivele unei vieţi noi dirijate de principii democratice (cu fracţiuni politice de toate culorile), cu o economie de piaţă, şi în sfîrşit, cu un asortiment “bogat” de noi forme de credinţă, ne fac să gîndim altfel, decît am făcut-o pînă acum, şi să ne percepem ca fiind alţii.

În virtutea faptului că omul manifestase dintotdeauna necesitatea promovării unui spirit de credinţă, golul spiritual creat în urma restricţiilor severe înaintate de “ateii comunişti”, se cerea a fi completat prin noi achiziţii, ceea ce favorizase apariţia şi consolidarea unor noi mişcări religioase, “de import”. Accesul la inovaţiile pluridisciplinare ale Occidentului, a generat şi cunoaşterea noutăţilor din arena religioasă a ţărilor Vest Europene. Citeşte mai departe;

 
Moldova Creştină 2009-2011