Moldova Creştină

Aceasta e poate fraza pe care neoprotestanţii o utilizează cel mai des, în convorbire cu alţii. Credinţa în faptul că ei trăiesc după Biblie, îi face să-şi considere mântuire sigură, îi face să fie siguri că ei nu mai au păcate. De aceea, această întâmplare, poate fi considerată ca şi adevărătă…

Aşa se făcu, că era odată la vorbă moş Ion – cu Vasile, un băiat tânăr, îmbrăcat modest. Vasile ăsta, de vreun an şi jumătate o întrat la baptişti, şi după ce o grăit oleacă cu moş Ion despre varza care trebuie pusă, despre vremea de afară, despre apa din fântână, Vasile o început a trece cu vorba şi la credinţă… Şi începe el aşa vorba: „Moş Ion, dacă ai să mori, unde crez că ai să ajungi, în rai sau în iad?”. Moş Ion cugetă un pic, apoi răspunde: „Nu ştiu, măi Vasile, că-s păcătos rău, şi tare mă tem să ajung în fundu iadului…”. Vasile face o faţă zâmbitoare şi îi spune: „Dar eu am să ajung în rai!” „Da?” „Da, şi ştii de ce? Pentru că m-am pocăit.” „Şi, vreai să spui că eşti atât de drept?” „Da, nu am făcut niciun păcat după asta. Eu amu, cu baptiştii, trăiesc după Biblie, şi de aceea voi ajunge în Rai…”.

Numa asta o prins Moş Ion să audă de la neamul său… Cugetă, cugetă, cu amărăciune, apoi când îi dă o palmă din fundul grădinii, drept în obrazul stâng al lui Vasile, că acela tocmai cade pe jos. Vasile repede se scoală, se năpusteşte la moş Ion, dar nu îndrăzneşte să-i facă nimic, căci îl priveau oamenii dimprejur. Apoi Vasile se porneşte spre casă, iar moş Ion îi replică din urmă: „Ei, nu mai trăieşti tu după Biblie, Vasile… Te-am lovit în obrazul stâng, şi nu mi l-ai dat pe cel drept… Aşa că n-ai ce amăgi nici pe oameni, nici pe tine!”. Vasile se întoarce: „Moş Ion, da ce, matale mi-ai fi dat obrazul drept, dacă ţi-l loveam pe cel stâng?”, la care aude răspuns: „Măi Vasile, neam din neamul meu nu a spus că este drept şi că trăieşte aşa cum trebuie, ci întotdeauna am spus: „Sunt păcătos, Doamne, învaţă-mă să umblu după legea Ta…” şi am depus străduinţa să mergem creştineşte. Ne bazăm pe credinţa noastră, dar uităm şi de necredinţa noastră. Nu avem credinţă nici cât un bob de muştar, dar ne vrem mântuiţi. Să ne bucurăm cu lacrimi, şi să plângem în bucurie!”.

Putem învăţa câte ceva din povestioara aceasta. Noi foarte des uităm de pilda vameşului şi a fariseului… Iată, o punem aici:

„Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.” (Luca 18 9:14)

Foarte des, neoprotestanţii se aseamănă cu fariseii care, numărându-şi virtuţile „m-am pocăit, trăiesc după Biblie etc.” – se consideră drepţi, iar mulţi ortodocşi se aseamănă cu vameşii care îşi recunosc păcatele. Desigur că sunt şi ortodocşi care pot fi în locul fariseului, sau al lui Vasile. Mulţi adaugă aici: “Hristos vorbea de Legea Veche, nu de timpurile când El a înviat”, şi consideră că ea nu e valabilă… Dar, să fim serioşi – toate pildele Lui Hristos sunt predicate în perioada Legii Vechi! Tâlcul lor este înnălţarea şi coborârea, mândria şi smerenia, care sunt valabile în toate planurile, de ce nu şi în cel al mânuirii?

De asemenea, ne mai putem smeri şi citind aceste cuvinte:

„Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.” (Matei 5 : 21-22)

„Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.” (Matei 5 : 27-2

Oare asta nu ne arată nivelul nostru? Nu suntem majoritatea curvari şi ucigaşi, vrednici de iad? Aceasta e diferenţa cea mare dintre Ortodoxie şi neoprotestantism: însăşi atitudinea faţă de mântuire, faţă de Dumnezeu.

Sursa: Despre Ortodoxie