Biserica lui Dumnezeu apostolică – cultul penticostal
Spre sfârsitul secolului 19 America era deja plictisita de numeroasele si sporadicele “treziri religioase”. Multi predicatori ambulanti se compromisesera prin tertipurile la care apelau pentru a încălzi multimile. Masele voiau ceva nou iar acest nou nu a întârziat sa vina sub lozinca “Dumnezeu face o lucrare noua”.
Una dintre miscările de “trezire religioasă” din Statele Unite a fost si asa-numita “Ploaie Târzie” (Latter Rain) condusă de A.J. Tomlinson, initial un simplu distribuitor de cărti al American Bible Society. Existau de altfel mai multi predicatori care predicau reînnoirea trăirii religioase prin “umplerea cu Duhul Sfânt”. Suportul pentru această propovăduire consta în relatarea privind pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime, descrisă în capitolul 2 din Faptele Apostolilor. Acesti predicatori afirmau că acea pogorâre, însotită de “vorbirea în alte limbi”, este posibilă si în zilele noastre, pentru fiecare credincios în parte. Astfel, în SUA si în Tara Galilor au apărut adunări de rugaciune în care credinciosi ferventi îsi marturiseau păcatele înaintea Domnului si Îl implorau cu lacrimi “să-i boteze cu Duhul Sfânt”.
Pe lângă Tomlinson, un alt promotor al noilor idei a fost Charles Parham. Predicatorii creau prin predicile lor o conditionare psihologica si o înfierbântare a sângelui care în cele din urma degenera în “glosolalie” (vorbire necontrolata într-o stare de semi-transa). Aparitia acestui fenomen destul de neobisnuit a constituit în 1896 scânteia pentru demararea noii miscari penticostale. Glosolalia a fost identificata cu pogorârea Sfântului Duh de la Cincizecime si s-a afirmat ca evenimentul descris în Biblie poate avea loc oricând daca credinciosul se roaga fierbinte lui Dumnezeu. Dobândirea unei astfel de “umpleri cu Duhul Sfânt” a devenit tinta celor care doreau mai mult. Cei care credeau în “umplerea cu Duhul Sfânt” s-au separat de adunările din care făceau parte si astfel s-a conturat noua Miscare Penticostală. În 1903 Tomlinson îsi dă seama că poate face mai mult decât să vândă cărti si înfiintează “Biserica lui Dumnezeu”.
Stilul neconformist al adunarilor penticostale (de la pentecost = cincizecime, în greaca) a asigurat raspândirea miscarii si a atras atentia si în afara Statelor Unite. Un loc unde penticostalismul a prins repede rădăcini în Europa, în mijlocul unui popor plictisit de un luteranism arid, a fost Norvegia. Aici noile idei au fost preluate de diversi predicatori ad-hoc, punându-se bazele mai multor secte de sorginte penticostală (vezi articolul despre “Prietenii lui Smith”, sectă cunoscută în România ca “Părtăsia”).
Conform “traditiei” neoprotestante privitor la dezbinare, “Biserica lui Dumnezeu” a lui Tomlinson nu a rezistat prea mult, prima scindare având loc în 1917, astfel apărând “Adunările lui Dumnezeu”. Ulterior aceste două ramuri s-au divizat si ele, dând nastere unor grupări independente. Principalele grupări penticostale sunt asociate acum în Conferinta Mondială Penticostală.
În România penticostalismul a venit direct din America, în perioada interbelica, prin câtiva români câstigati de ideile acestea, propagate în SUA chiar printr-o revistă de limba română, Vestitorul Evangheliei, redactată de un oarecare Paul Budeanu, originar din judetul Arad. Acesta a tradus în româneste mărturisirea de credintă a penticostalilor, numită Declaratia fundamentului adevărat al Bisericii lui Dumnezeu. Primul sef al sectei în România a fost Ion Bododea, din Brăilita, care a editat revistele Glasul adevărului si Stiinta Sfintilor, precum si cartea de cântări ale sectei, Harfa Bisericilor lui Dumnezeu.
Ca puncte doctrinare principale, penticostalii sustin teoria Sola Scriptura (“numai Scriptura”) asemenea tuturor (neo)protestantilor, botezul adultilor, învatatura despre rapirea Bisericii si botezul cu Duhul Sfânt dovedit prin “vorbirea în limbi”.
Unele secte penticostale sustin două trepte ale experientei harului: nasterea din nou si botezul cu Duhul Sfânt, iar altele mai adaugă una, cea a sfintirii.
Ca notă individuală, penticostalii practică “ungerea cu untdelemn” pentru vindecarea de boli si au o pasiune pentru minuni si vindecări miraculoase, acestea fiind atribuite Duhului Sfânt. Uleiul cu care se face ungerea de către pastor sau de către proorocul înzestrat cu “darul vindecării” este ulei alimentar obisnuit – Muntenia, Floriol, etc.
În adunările penticostale pot fi întâlniti “prooroci” care “proorocesc în alte limbi”. De obicei aceste “vorbiri” sunt “tălmăcite” de un alt membru al adunării, considerat “înaintat pe cale” si văzut ca posedând anumite daruri ale Duhului Sfânt. Un lucru interesant îl constituie diferenta ca volum de cuvinte între “vorbirea în limbi” a proorocului (scurtă, de obicei) si tălmăcirea care se constituie deseori într-o mică predică. Celor care întreabă despre aceasta li se răspunde că tălmaciul nu traduce cuvânt cu cuvânt “proorocia”, ci îi traduce “duhul”. În general, “proorocii” sunt văzuti ca având diverse daruri de la Duhul Sfânt, acestea fiind, pe lângă “darul proorociei”, si “darul vindecării” sau “darul deosebirii duhurilor”. În România, un domeniu de “utilitate” a proorocilor din adunările penticostale este proorocirea “de la Dumnezeu” a legăturilor matrimoniale (dacă e bine ca sora X să se mărite cu fratele Y) sau răspunsul, tot “de la Dumnezeu”, dacă e recomandată sau nu emigrarea în Statele Unite! Multi penticostali se căsătoresc pur si simplu pe baza prorociilor făcute în adunare, desi cei doi tineri nici nu se cunosc bine si nici nu au viziuni comune de viată.
Falsitatea acestei “vorbiri în limbi ” este evidentă din frecventele neconcordante dintre prorociile pe aceeasi temă. O persoană mai putin credulă a făcut un test: a înregistrat pe bandă o prorocie si a mers cu înregistrarea la alti doi prooroci penticostali, cerându-le acestora să tălmăcească mesajul. Fiecare a produs o cu totul altă interpretare, ambele diferite de cea initială. Alteori, dacă proorocul care nu apartine de adunarea în cauză aduce atingere prin proorocia lui politicii interne a acelei adunări, pastorul adunării declară fără echivoc că vorbirea a fost nu de la Dumnezeu, ci de la satana. De asemenea, unii se folosesc de aura de prooroci pentru a-si rezolva diferendele personale cu alti membri din adunare. Asemenea fenomene sunt sesizate si de unii dintre membri, însă în loc să vadă în aceasta dovada înselătoriei, ei decid doar să se mute la o altă adunare.
Penticostalii trebuie să plătească sectei zece la sută din veniturile lor lunare. Aceasta se face în scopul obtinerii binecuvântării lui Dumnezeu peste toate posesiunile lor, dar si ca un gest de multumire pentru tot ce au. Salariile pastorilor sunt fixate de comitetele congregatiilor locale, pe baza veniturilor si cheltuielilor.
Marea majoritate a bisericilor penticostale din România fac parte din ramura “Biserica lui Dumnezeu” (Church of God). După Revolutia din 1989, în urma unor conflicte de culise, un anume pastor Ioan Ceută a fost exclus din cultul penticostal si s-a afiliat împreună cu adunarea sa grupării “Adunările lui Dumnezeu” (Assemblies of God), deschizând astfel acestora drumul în România.
după Odaia de Sus
Multumesc Artur acesta da articol.
Cea mai mare parte a informatiilor istorice scrise de dumneavoastra sunt aproape adevarate. Spun aproape adevarate deoarece primul care a adoptat credinta penticostala in Romania a fost nu Ioan Bododea din Brailita ci o alta persoana din Paulis jud Arad numit Bradin.
Atata vreme cat putem avea o discutie omeneasca si fara a folosi insulta sau acuzatia nefondata va pot spune cat si ce este adevarat despre penticostali din ceea ce ati scris dvs in acest articol.
1. Botezul in Duhul Sfant este ceva biblic si ceva ce apostolii au recomandat si au facut mereu, mereu remarca aceasta si anume “credeti, botezati-va, {aici fiind vorba de botezul cu apa nou-testamental ca in cazul famenului etiopian}, si fiecare veti primi darul Sfantului Duh}. Cat despre destinatarii fagaduintei botezului cu Duhul Sfant ei sunt aratati clar de sfantul apostol Petru chiar in predica sa din ziua Cincizecimii. Observati Faptele Apostolilor 2:38-39.
Este o intreaga discutie legata de aceasta problema pe care daca doriti o putem purta si din punct de vedere biblic si teologic si istoric.
Ideea de baza este ca trairea crestina a Noului Testament este una bazata pe experienta spirituala si nu pe ceremonialul dintr-un anume loc de inchinare. Ce spune Isus femeii de la fantana din Sihar? “Vine vremea, si acum a si venit cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui meu in Duh si in Adevar”. Deci iata ca chiar Mantuitorul muta inchinarea din dimensiunea ceremoniala a felului si locului de inchinare intr-una spirituala care nu e legata de indeplinirea unui ritual sau de a te afla intr-un anume loc.
Si legat de aceasta trec la al doilea punct care este la fel de inexact si putin tendentios
2. Ungerea cu untdelemn pentru vindecarea bolnavilor se face avand la baza textul biblic din Iacov 5, unde nu se specifica ce fel de ulei trebuie folosit… sa fie Floriol sau Muntenia sau de floarea soarelui sau de masline ci pur si simplu se spune untdelemn. Este spus untdelemn pentru ca acesta simbolizeaza Duhul Sfant insa factorul vindecator cu adevarat nu este tipul de untdelemn folosit ci rugaciunea fierbinte a celui in cauza precum si autoritatea oferita de Scripturi prezbiterilor care sunt indemnati la practicarea acestui act de dezlegare de sub puterea celui rau.
Cei care cred ca acest untdelemn ar trebui sa respecte o anumita reteta sau sa fie consacrat cu o procesiune speciala isi au argumentele in Scripturi in retetarul Cortului Intalnirii din religia mozaica unde intr-adevar untdelemnul pentru candele era obtinut dupa retete speciale.
Mentionez ca forma vechiului Legamant era doar o preinchipuirea a ceea ce avea sa vina inNoul Legamant, iar curatia acelui untdelemn si faptul ca respectivul untdelemn din VT era folosit exclusiv pentru Templu il prefigureaza pe Duhul Sfant care este curat, si pe care nu il putem trata ca pe uleiul Floriol.
Asadar in NT untdelemnul este un simbol, nu o licoare magica.
3. Proorocia este de asemenea un har la care suntem indemnati prin Sfinta Scriptura si suntem chiar incurajati la aceasta. Vedeti 1 Corinteni 14:1.
Acolo ni se spune ca trebuie sa cautam darurile cele mai bune, dar MAI ALES sa proorocim.
De ce avem nevoie de asta? Proorocia nu este o ghicire, nu este un act de vrajitorie, nu este nici macar o citire a viitorului , macar ca prin Duhul Sfant Dumnezeu descopera uneori chiar si lucrurile care au sa se intample.
De fapt, singurul lucru urmarit de Duhul Sfant atunci cand alege sa vorbeasca oamenilor prin darul proorociei este acela de a zidi {greceste: edifica} sufleteste Biserica. Ce inseamna aceasta edificare? De ce avem nevoie de ea? Adeseori omul este tentat sa uite sau sa nu ia in seama ceva ce intelege doar cu mintea prin procesul rationarii si atunci e nevoie de o apreciere de ordin sufletesc a unor adevaruri sau invataturi dumnezeiesti. In clipa cand cuiva i se prooroceste si Dumnezeu ii vorbeste in mod personal prin respectivul om cu darul proorociei i se da un indemn, un sfat de urmat, deoarece respectivul pas este imperios necesar in trairea lui crestina iar cand i se da acest sfat adeseori prin proorocie ii sunt descoperite anumite lucruri ascunse care vor avea darul sa il convinga pe cel in cauza ca lui Dumnezeu nu ii scapa nimic si El asteapta sa Il ascultam intru totul.
Astfel omul este convins ca el nu trebuie sa accepte in mod rational un adevar care poate o vreme a sunat pur teoretic pentru el ci este motivat sa aiba in vedere importanta unui adevar biblic strict pentru viata sa, si sa aiba o apreciere in sufletul sau pentru adevarul descoperit prin profetia respectiva.
Proorocia nu este un mijloc de manipulare a casatoriei cuiva sau a altor va rii situatii.
Eu unul sunt penticostal si nu m-am casatorit in urma unei proorocii. Cat despre omul care are o traire autentica cu Dumnezeu acela va sti daca e cazul sau nu sa plece in America sau intr-o calatorie lunga, deoarece Duhul Sfant nu se manifesta numai prin proorocie si vorbire in alte limbi ci si prin calauzire a celui credincios in tot adevarul.
Rezum spunand ca nu e adevarat nici pe departe ceea ce sustineti cu privire la aranjarea casatoriei in functie de proorocie. Desi au fost cazuri in care Dumnezeu a descoperit unor persoane acest lucru totusi ele au fost niste experiente izolate ale unor indivizi care niciodata nu au fost impamantenite ca practici in bisericile penticostale.
3. Zece la suta pentru Biserica; Si aici adevarul este spus pe jumatate. Ca unul care cunosc situatia Bisericilor Penticostale din Romania pot spune ca practica zeciuielii este tinuta numai in unele comunitati penticostale in urma acordului obtinut de la membrii sai care au fost de acord de buna voie sa ofere aceste sume pentru intretinerea intregii lucrari misionare sau pentru intretinerea caselor de rugaciune, mai putin pentru plata pastorilor deoarece si acestia sunt platiti de stat ca si preotii ortodocsi. Insa grosul comunitatilor penticostale sunt nepracticante de zeciuiala, existand probabil pe ici pe colo cativa membri care practica aceasta. Eu desi sunt de acord cu aceasta nu am cautat sa impun comunitatii o astfel de practica. Cele mai multe comunitati penticostale se finanteaza prin donatiile membrilor sau prin colecta benevola de duminica.
Spre deosebire de alte credinte sau culte crestine la penticostali nu se solicita taxe pentru actele de cult si nici plata unor cotizatii pentru a se incheia de pilda cununia religioasa.
Ca rezumat a celor de mai sus, Bisericile Penticostale doresc sa fie niste comunitati crestine care vor sa propovaduiasca un mod de viata decurgand din cel apostolic, si chiar daca punem accent pe o traire spirituala a invataturii crestine, aceasta traire spirituala aduce dupa sine o traire practica autentica crestina, si nu doar o asociere la un har impartit la Biserica de catre slujitorii acesteia.
Harul Mantuitor este aratat si impartit de Isus si ne invata s-o rupem cu pacatul si cu paganatatea.
Probabil ar trebui sa ne intrebam cat de crestina sau pagana este trairea noastra mai mult decat de unde vin crestinii X sau crestinii Y.
Intr-o anumita masura toti isi trag seva din Hristos care a murit pentru toti, si pentru penticostali, si pentru ortodocsi, si pentru catolici, si pentru evanghelici, iar cine are pretentia absolutista a detinerii adevarului suprem este cel putin umflat de o mandrie desarta, mandrie despre care Sfanta Scriptura spune ca merge inaintea pieirii.
Daca veti dori sa imformati corect cititorii dumneavoastra si daca sunteti echidistant in abordare cred ca e de bun simt sa publicati aceasta postare tocmai pentru a putea auzi opinia ambelor parti luate in discutie.
la articol Biserica lui Dumnezeu apostolică – cultul penticostal si raspuns la acesta
amindoi v-ati exprimat parerea cu privire la subiectul abordat insa v-ati gindit care este parerea lui Dumnezeu cu privire la voi legat de acest subiect dar mai ales de trairea voastra?
Eu cred ca nu conteaza parerea vostra chiar daca a-ti avea mai multe calificari( a se citi diplome) teologice. Cred ca pe Dumnezeu nu-L intereseaza parerile umane cu privire la Cuvintul Sau, ci respectarea poruncilor Sale .
Descendenta “crestina” nu poate fi un argument viabil inaintea lui Dumnezeu pentru a nu-L asculta intocmai cum S-a revelat prin Hristos Iisus si cum ne-a poruncit EL.
De ce?
Simplu, in primele secole (sper ca stiti care) nu a fost nici o religie “crestina” a existat doar o “partida care stirnea impotrivire ” ( a se intelege secta) din partea evreilor mai ales perotii si carturarii norodului care au cerut si au participat la uciderea apostolilor Domnului si a urmasilor acestora( a se citi ucenicii Domnului).
Ca si atunci cum spunea si Domnul Iisus – putini sunt cei care gasesc poarte ce strimta, intra pe ea si urmeaza calea ingusta care duce la viata vesnica.
De ci dragii mei atentie!
Daca unii o gasesc intra si urmeaza calatoria acesta trebuie sa fie asemanatoare cu viata Domnului Hristos .De ce?
simplu. Crestinismul nu-i religie, datini traditii, obiceiuri,pareri omenesti, stiinta lumii , etc ci UN MOD DE VIATA-
Domnul Iisus a zis intr-o imprejurare cine crede in Mine va traii cum am trait EU.
Dumnezeu sa va binecuvinteze !
Stefan
-TOTI ne vom infatisa inaintea LUI la judecata ca sa dam scocoteala de felul in care am implinit Cuvintul Sau si totul va fi adus la judecata fie fapte, fie ginduri, fie cuvinte, simtaminte etc.
PS Nu uitati
DECE NU REDATI MESAJUL? NU ESTE PE PLACUL VOSTRU ADEVARUL? NE VOM VEDEA LA JUDECATA LUI DUMNEZEU, ACOLO SE VA VEDEA CINE A VUT DREPTATE SI CINE NU.AMIN.
V-as da un sfat. decit sa judecati Duhurile cei ce nu aveti un dar de la Dumnezeu in acest sens, mai bine taceti . Este mai bine sa luptati cu raul din inima voastra decit sa va treziti unde nu mai este chip de intoarcere. Diavolul asta asteapta sa faca pe om sa huleasca chiar si intr-un scop ´´bun´´ Eu nu vreau sa piara nimeni . daca am fi crestini adevarati ne-ar parea rau de aproapele nostru. Doamne ajuta
Iisus a zis :eu sunt calea ,adevarul si viata nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine ,daca tot ne tinem crestini asta ar trebui sa cautam sa stam in Dumnezeirea Lui in Invierea din morti in trup si umplerea cu Duhul Sfant care sa ne calauzeasca prin Cuvant…si asta acopera crstinismul si trairea crestina