Am fost rugat să răspund la întrebarea dacă ideea susţinută de “Martorii lui Iehova”, precum că Hristos a fost răstignit pe un stâlp şi nu pe cruce, are vreun fundament. Care ar fi argumentele noastre, ale ortodocşilor, în combaterea acestor păreri sectare greşite?
Nu am găsit pe net (şi nici chiar prin cărţi) un răspuns pertinent la această întrebare, de aceea, am făcut efortul de a răspunde personal. Am scris în grabă, dar răspunsul poate fi dezvoltat de cei care se ocupă în mod special de Sectologie.
Menţionez că am citit cu atenţie argumentele iehoviştilor cu privire la acest subiect şi le-am găsit studpide şi lipsite de consistenţă, inclusiv cele cu trimitere la Justus Lipsius (sec. 16-17 – !) din care iehoviştii citează o singură pagină, ignorându-le pe toate celelalte. În general, toate acuzaţiile lor sunt nefondate şi neargumentate. Iar acum să trecem la argumentele noastre:
1. Problematica
Această idee, a pironirii pe stâlp, nu pe cruce (a lui Hristos), apare chiar în rândul iehoviştilor abia în anii 30 ai secolului XX. Până atunci ea nu a fost cunoscută şi nici astăzi nu mai este cunosctută de alţi neo-protestanţi. E de la sine înţeles că tatăl lor, diavolul, nu iubeşte acest semn, de aceea le-a băgat în gând o astfel de prostie. Iar acum să ne lămurim puţin în imagini, ca mai departe să ne fie uşor de discutat.
Martorii lui Iehova spun că Hristos a fost răstignit aşa:
iar toţi ceilalţi creştini şi chiar necreştini, spun că Hristos a fost răstignit aşa:
2. Terminologia
Textul grecesc, atunci când se referă la obiectul pe care a fost răstignit Hristos, foloseşte termenul σταυρος.
Prin acest termen, dicţionarele înţeleg uneori un “stâlp sau bârnă de lemn” (şi iehoviştii văd doar acest sens, din antichitatea îndepărtată), dar de cele mai multe ori, prin σταυρος se înţelege “instrument de tortură în formă de T” sau poate t, adică cu partea de sus alungită.
Anume cu al doilea (care de fapt a devenit primul) sens, termenul este folosit în Noul Testament, dar şi la Diodor din Sicilia (sec. I în. Hr.), la Plutarh (sec. I. d. Hr) şi Lucian (sec. II d. Hr.). Deci în perioada elenistică, după sec. III în. Hr., aşa cum recunosc şi unii iehovişti, stavros avea sensul de cruce şi nu pe cel de stâlp.
Vom demonstra mai jos că în NT, prin stavros se înţelege Crucea în felul în care o ştim cu toţii, dar la moment trebuie să mai precizăm că în NT, cuvântul are două sensuri:
- literar: cruce sau lemnul crucii (de 13 ori); şi
- spiritual: suferinţă, moarte, jertfă (de 15 ori).
Pentru noţiunea de stâlp, limba greacă are un alt cuvânt: στυλος (= stâlp, coloană) şi el se regăseşte de 4 ori şi în NT (Gal 2:9; I Tim. 3:15; Apocalipsă 3;12 şi 10:1). Pentru “cruce”, limba greacă nu are un alt cuvânt decât “stavros”.
Mai precizăm că iehoviştii deseori speculează cu textele de la Deuteronom 21:22-23 (tradus la noi greşit) şi mai ales de la Galateni 3:13, unde se vorbeşte despre “răstignirea pe lemn (επι ξυλου)”. Precizăm că în limba greacă cuvântul ξυλος se referă la “esenţa lemnului” (deci putem înţelege şi cruce) şi nu la un trunchi de lemn sau la un copac, căci pentru aceasta limba greacă are cuvântul δενδρον.
Deci terminologic lucrurile sunt clare: Hristos a fost răstignit pe o cruce de lemn.
3. Argumente biblice
Sunt foarte importante două versete. Ca să le înţelegeţi, uitaţi-vă la imaginea iehovistă cu “răstignirea”, dar şi la cea autentică (ortodoxă):
- Matei 27:37 - Şi deasupra capului au pus vina Lui scrisă: “Acesta este Iisus, regele iudeilor”.
a) La iehovişti inscripţia nu e pusă deasupra capului, ci deasupra mâinilor, iar Biblia şi evanghelistul Matei nu putea face o greală logică atât de evidentă;
b) Punerea inscipţiei arată că exista o parte prelungită în sus a Crucii, unde putea fi pusă această inscripţie destul de consistentă (pt că era în 3 limbi).
- Ioan 20:25 - Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el [Toma] le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor (ηλων – plural), şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
Textul arată foarte clar că în mâinile lui Hristos au fost bătute mai multe (mai exact – 2) cuie, şi Ap. Toma ştia bine acest lucru. E şi logic ca la pironirea pe stâlp să se pună un singut cui (cum au şi reprezentat iehoviştii), dar o astfel de idee este contrazisă de Scriptură.
4. Argumente arheologice
Toate vechile reprezentări creştine, nu doar începând cu sec. IV sau chiar III, cum greşit acuză iehoviştii, înfăţişează Crucea exact aşa cum o ştim noi şi cum de facto a fost răstignit Hristos. Pentru a fi mai credibil, eu voi aduce 2 argumente arheologico-ştiinţifice chiar din sec. I, dintre care unul a fost descoperit şi cercetat de evrei, nu de creştini.
A) În 1968, pe când evreii făceau un drum în localitatea Givat Ha-Mitar (Nordul Ierusalimului /Palestina), buldozerul a descoperit un mormânt în care era pus un tânăr răstignit, pe nume Yohohanan (24-28 de ani). Din cauza că capetele cuielor s-au îndoit, el nu a putut fi dat jos de pe cruce, şi fiind probabil şi grăbiţi, iar trupul într-o fază avansată de descompunere, el a fost înmormântat cu tot cu cruce. Oamenii de ştiinţă spun că acesta a fost unul din evreii care au încercat să apere Ierusalimul de romani în anii 69-71 d. Hr. şi a fost răstignit de aceştia. În orice caz, scheletul şi crucea sunt din sec. I al erei creştine. Detalii despre această descoperire găsiţi aici, la cap.20.
B) Se ştie că în anul 79 d. Hr a avut loc o mare erupţie a vulcanului Vezuviu. Acesta a acoperit oraşul Pompei din apropiere. Abia în sec. 19, dar mai ales 20, acolo s-au făcut săpături care au descoperit oraşul acoperit de lavă. Printre altele, s-a descoperit şi o casă care probabil a servit ca biserică. Este foarte probabil ca acolo să fi slujit chiar Apostolii Petru şi Pavel. Printre simbolurile creştine descoperite pe pereţii de acolo s-a găsit şi Crucea, aşa cum o ştim noi. Este cea mai veche reprezentare a Crucii cunoscută până acum. Începând cu secolul II, mărturiile de acest fel sunt şi mai multe şi mai evidente.
5. Argumente istorice
Izvoarele din primele veacuri vorbesc despre răstignirea pe Cruce (în formă de T, uneori cu braţul superior prelungit, aşa cum a fost la Hristos). Avem mărturii în Epistola lui Barnaba, cap. 12 (care o vreme era inclusă în canonul biblic), unde chiar se face comparaţie cu textul de la Facere 48 unde Iacov binecuvântează cruciş pe Efrem şi Manasi, dar şi multe alte scrieri (Iustin Martirul şi Filosoful, Irineu de Lyon, Origen, Tertulian ş.a.).
O altă dovadă importantă este faptul că, încă mult timp după răstignirea lui Hristos, creştinii vedeau cu ochii lor pe ce fel de cruci răstignesc romanii, mai ales că chiar mulţi dintre creştini au fost răstigniţi pe astfel de cruci.
6. (În final) două întrebări retorice către iehovişti:
- Ce trebuie să luăm şi să ducem noi, conform textului de la Matei 16:24 – crucea sau stâlpul?
- Ce semn al Fiului Omului se va arăta pe cer (cf. Matei 24:30) – crucea sau stâlpul?
____________
Discuţii şi detalii la acest subiect găsiţi pe forumul nostru.
Acolo veţi găsi mai multe imagini cu dovezi arheologice, inclusiv pagini scanate din cartea lui Just Lipsius, la care adesea fac referire iehoviştii.
sursa: www.ierompetru.wordpress.com
Biblia folosită de Martorii lui Iehova Creştinii care intră în discuţie cu Martorii, trebuie să fie conştienţi că aşa numita Biblie pe care o
folosesc Martorii, conţine un număr de falsificări flagrante introduse în text pentru a susţine doctrina
Turnului de Veghe.
Apostolul Petru, referindu-se la epistolele inspirate ale lui Pavel, a spus că sunt “în ele unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor” (2 Petru 3:16).
Trei sferturi de veac, Societatea Turnului de Veghe s-a limitat doar la răstălmăcirea versiunilor Bibliei,
King James şi American Standard, acestea conţinând numele Iehova în Vechiul Testament. Ei au scris
instrucţiuni despre cum trebuie “sucite” Scripturile, dovedind astfel că Dumnezeu interzice vaccinul,
că Avraam şi profeţii credincioşi vor învia pe pământ în anul 1925, că Dumnezeu a inspirat Marea
Piramidă a Egiptului, ş.a.m.d. Dar unele învăţături ale Turnului de Veghe n-au putut fi deduse din
Biblie oricât de mult au fost răstălmăcite versiunile King James şi American Standard. Aceasta i-a
determinat pe lideri, prin anii 1950, să recurgă la modificări a sute de versete din Biblie. Aşa a apărut
“Noua Traducere Mondială a Sfintelor Scripturi”, versiune modificată periodic, pentru a face faţă noilor
învăţături ale organizaţiei.
De exemplu, în noua traducere, crucea a fost înlocuită cu “stâlpul de tortură”, deoarece Martorii
susţin că Isus a fost ţintuit pe un stâlp vertical, nu o cruce. În loc de Duhul Sfânt, ei traduc “duhul
sfânt” sau “forţa activă”, pentru a corespunde cu negarea divinităţii şi personalităţii Duhului Sfânt.
Apoi, Cristos a vorbit nu de “revenirea” Sa, ci de “prezenţa” Sa, pe care Martorii o consideră invizibilă.
Noua Traducere Mondială elimină în mod sistematic dovezile divinităţii lui Cristos. În loc să se
prosterne la picioarele Lui pentru a I se închina, oamenii trebuie doar să “asculte” de El. Ioan 1:1 nu
mai spune: “Cuvântul era Dumnezeu”, ci “Cuvântul era un dumnezeu”. Isus nu mai spune: “Înainte
să fi fost Avraam, Eu sunt”, ci: “Înainte ca Avraam să existe, eu am existat”, pentru a evita asocierea
cu “Eu sunt” din Exod 3:14, unde se vorbeşte de Dumnezeu (Iehova). Dar cea mai răspândită
modificare a Bibliei a fost făcută prin introducerea de 237 ori a numelui Iehova în Noul Testament.
Traducătorul poate alege numele Iehova sau Iahve în Vechiul Testament, deoarece în textul ebraic
apare tetragrama IHVH. Înserarea numelui Iehova în Noul Testament, nu are nici un suport în
originalul grecesc. Nici măcar în Traducerea Interliniară a Împărăţiei, unde originalul în limba greacă
Vechiul Testament Replică dată verset cu verset, Martorilor lui Iehova GENEZA Geneza 1:1-2 “La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. Însă pământul era pustiu şi fără formă şi întunericul stăpânea pe faţa adâncului de ape; şi forţa activă a lui Dumnezeu se mişca încolo şi încoace pe suprafaţa apelor”.
Martorii lui Iehova folosesc acest verset pentru a ataca credinţa creştină în personalitatea Duhului
Sfânt. Aşa că nu Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor, ci doar o forţă impersonală aflată
la dispoziţia lui Dumnezeu. Pentru a demonstra aceasta, Martorii citează versetul aşa cum apare în
Noua Traducere Mondială a Sfintelor Scripturi, astfel că nu mai este necesară răstălmăcirea Scripturii
pentru a o potrivi cu doctrina lor. În alte texte, versiunea Turnului de Veghe vorbeşte despre “duh
sfânt”, nearticulat şi fără majuscule.
Pentru a răspunde pretenţiei Martorilor că Duhul Sfânt este doar o forţă impersonală, accentuaţi că
Biblia se referă în mod repetat la atributele personale ale Duhului Sfânt. De exemplu, chiar în
versiunea lor mondială, este scris că Duhul Sfânt vorbeşte (Faptele Apostolilor 13:2), mărturiseşte
(Ioan 15:26), spune ceea ce aude (Ioan 16:13), este întristat (Isaia 63:10), ş.a.m.d. Pentru o
discuţie mai detaliată asupra Duhului Sfânt, vezi Faptele Apostolilor 5:3, 4; Romani 8:26; 1 Corinteni
6:19 şi Indexul pe subiecte.
Geneza 9:4 “Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi”. Acesta este primul verset dintr-un grup de versete folosite de Martori pentru a susţine interdicţia
transfuziei de sânge. Organizaţia lor arată că transfuzia de sânge este echivalentă cu a mânca sânge,
deoarece se aseamănă cu o hrănire intravenoasă. Un Martor care acceptă transfuzia, va fi chemat în
faţa comitetului de judecată, cu uşile închise, şi exclus de la părtăşie, iar prietenii nu au voie nici să-l
salute.
Martorii sunt foarte categorici în această privinţă. Mai degrabă acceptă să moară, decât să primească
o transfuzie în cazul unui accident sau unei operaţii. Aceasta se aplică desigur şi copiilor minori.
Majoritatea Martorilor poartă asupra lor un document semnat atât de ei, cât şi de doi Martori, care
stabileşte refuzul unei transfuzii şi interzice personalului medical să o facă în cazul când se află în
stare de inconştienţă. Martorii se recunosc drept singura confesiune religioasă care refuză transfuzia
de sânge, şi aceasta începând cu anul 1944. Sunt singurii care au aplicat interdicţia din Geneza 9:4 în
cazul transfuziilor. Majoritatea Martorilor nu ştiu că liderii lor au o tradiţie în a introduce prohibiţii
medicale pe care le anulează după un timp. De exemplu, în 1967 au interzis transplantul de organe.
Discipolii lor trebuiau să rămână orbi decât să accepte transplantul de cornee, sau să moară decât să
accepte un transplant de rinichi. Dar în 1980, liderii au schimbat învăţătura şi au permis transplantul
(vezi Turnul de Veghe, 15.11.67, p. 702, Treziţi-vă! din 8.06.68, şi Turnul de Veghe din 15.03.80, p.
31). De asemenea între anii 1931 şi 1952, Martorii au refuzat vaccinările deoarece organizaţia îi
Organizaţia Turnului de Veghe a interzis celebrarea zilei de naştere, folosind textul citat mai sus ca un
text cheie în asigurarea “bazei biblice” pentru această interdicţie. Argumentul este că acest cuvânt,
“ziua de naştere”, apare în Biblie doar în legătură cu doi păgâni: Faraonul Egiptului în Geneza
40:20,22 şi regele Irod în Matei 14:6 şi Marcu 6:21. În fiecare caz, cineva a fost omorât cu ocazia
sărbătoririi. Deoarece despre nici un om al credinţei nu se spune în Biblie că şi-ar fi sărbătorit ziua de
naştere, concluzia este că nici un Martor nu trebuie să facă aşa ceva.
Este important de observat că Societatea Turnului de Veghe nu lasă la latitudinea membrilor să tragă
această concluzie din Biblie (la fel procedează şi în cazul altor învăţături). Corpul legislativ secret al
organizaţiei a promulgat această lege şi foloseşte procedurile de disciplinare pentru a asigura
respectarea ei de către toţi membrii. De exemplu, un prezbiter din Massachusets pe care îl cunosc, a
trimis o felicitare de ziua de naştere a fiului său, care nu era Martor. Soţia sa i-a anunţat pe liderii
locali, şi astfel a fost chemat la comisia de judecată cu uşile închise. Vinovatul, în vârstă de 70 ani, i-a
provocat să-i arate un singur verset din Biblie care interzice felicitarea de ziua de naştere. Comisia l-a
exclus din organizaţie şi conform regulamentului, rudele sale nu-l mai primesc în casă şi nici nu-l mai
salută.
Deşi publicaţiile lor admit că “Iehova” este o traducere engleză nu prea reuşită a tetragramei
originale, în ebraică IHVH, ei insistă asupra folosirii ei decât a versiunii mai corecte “Iahve”. Martorii
nu se roagă niciodată lui “Iahve”.
O comparare a versetelor Exod 3:14 şi 3:15, arată că numele Iehova sau Iahve au înţelesul
“Dumnezeu este unul etern, suficient Sie Însuşi”. El este mai mult decât un nume, şi a-L cunoaşte pe
El implică mai mult decât a folosi un nume. Isus a exprimat aceasta când a zis: “Mulţi îmi vor zice în
ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele
Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: “Niciodată nu v-am
cunoscut, depărtaţi-vă de la Mine, voi care lucraţi fărădelege” (Matei 7:22, 23).
Cere-i unui Martor să examinaţi împreună rugăciunile lui Isus Cristos. Evidenţiază faptul că El nu Şi-a
început niciodată o rugăciune spunând: “Iehova Dumnezeule…”, aşa cum fac Martorii. Dimpotrivă, El
Şi-a început rugăciunile spunând “Tată…” (vezi Evangheliile). Iar atunci când i-a învăţat pe ucenici să
se roage, i-a instruit să spună “Tatăl nostru” (Matei 6:9, Luca 11:2). Creştinii trebuie deci să aibă o
relaţie intimă cu Dumnezeu, ca nişte copii ai Săi care strigă “Ava, adică tată!” (Romani 8:15, Galateni
4:6). Iar în ceea ce priveşte importanţa numelui, Duhul Sfânt l-a inspirat pe Petru să accentueze:
“…numele lui Isus Cristos… nu este sub cer nici un alt nume în care trebuie să fim mântuiţi” (Faptele
Apostolilor 4:10, 12). Mai mult, Isus este “…Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în
numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice
limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul (Filipeni 2:9,11).
Vezi de asemenea discuţiile asupra Psalmul 83:18 şi Isaia 43:10.
LEVITICUL Levitic 7:26, 27 “Să nu mâncaţi sânge în orice loc veţi locui, nici sânge de pasăre, nici sânge de animal. Orice suflet care va mânca sânge de orice fel, să fie nimicit din poporul său”. (NWT) Acest text este citat frecvent de Societatea Turnului de Veghe în sprijinul interdicţiei transfuziei de
sânge. Deşi acest verset interzice în mod specific israeliţilor să mănânce sângele oricărui animal,
Martorii extind semnificaţia acestui verset şi asupra transfuziilor de sânge făcute pentru a salva viaţa,
înţeles care evident, lipseşte la Moise. În Levitic se discută pe larg poruncile divine privitoare la
sacrificarea animalelor de către preoţii iudei, iar sângele joacă un rol major în acele sacrificii, fiind
simbolul sângelui preţios al Mântuitorului, Mielul lui Dumnezeu, Isus Cristos. Orice încercare de a
vedea aceste versete ca o profeţie asupra procedurilor medicale moderne, ignoră total contextul
pasajului.
Atunci când discutaţi Levitic 7:26,27 cu Martorii, puteţi aminti faptul că iudeii ortodocşi de astăzi, care
respectă cu stricteţe regulile privitoare la tăierea cărnii şi scurgerea sângelui, nu au obiecţii religioase
asupra transfuziilor de sânge. Deci textul original ebraic nu face nici măcar o singură aluzie la
interpretarea pe care organizaţia caută să ne-o impună. Dacă insistă totuşi, atunci citaţi Levitic 3:17
care spune “Nu trebuie să mâncaţi de loc grăsime sau sânge”. Întreabă-i de ce liderii organizaţiei
interzic transfuzia, dar acceptă consumarea grăsimii. Vezi de asemenea discuţiile din Geneza 9:4 şi
Faptele Apostolilor 15:28, 29.
DEUTERONOMUL Deuteronom 18:20-22 “Totuşi, profetul care spune în Numele Meu un cuvânt pe care nu I-am poruncit să-l spună, sau care vorbeşte în numele altor dumnezei, acel profet va trebui să moară. Poate că vei zice în inima ta: ‘Cum vom cunoaşte cuvântul pe care Iehova nu l-a spus?’ Când profetul vorbeşte în numele lui Iehova şi
8 cuvântul lui nu se va adeveri, acel cuvânt nu l-a spus Iehova. Profetul l-a spus din îndrăzneală, să n- ai teamă de el” (NWT). Organizaţia Turnului de Veghe se identifică pe sine cu “Profetul”, spunând: “Acest ‘profet’ nu era un
om, ci un grup de bărbaţi şi femei, micul grup al ucenicilor care călcau pe urmele lui Isus Cristos,
cunoscuţi atunci ca “Studenţii Bibliei Internaţionale”, astăzi cunoscuţi ca Martorii lui Iehova. În
continuare avertizează: Dacă nu suntem în legătură cu acest canal de comunicare pe care Dumnezeu
îl foloseşte, nu vom progresa pe drumul vieţii, indiferent cât de mult vom citi Biblia (Turnul de Veghe,
1.12.81, p. 27).
Sunt aceste pretenţii adevărate? Este această organizaţie cu adevărat Profetul şi canalul de
comunicare al lui Dumnezeu? Sau este un profet fals, ca în Deuteronom 18:20-22? Testul este
simplu. Pasul 1 – Ştim că organizaţia vorbeşte în numele lui Iehova. Pasul 2 – Să analizăm dacă
profeţiile organizaţiei s-au împlinit. Să examinăm faptele:
În prima jumătate a istoriei sale de o sută de ani, Societatea Turnului de Veghe a susţinut învăţătura
fondatorului său, Charles T. Russell, cum că marea Piramidă a Egiptului a fost “inspirată” de
Dumnezeu, ca şi Biblia (vezi cartea ‘Vie Împărăţia Ta’, ediţia 1903, p. 362). Publicaţiile Societăţii au
convertit dimensiunile în centimetri din măsurătorile piramidei, în ani din calendar, încercând să
profetizeze evenimentele viitoare. Ei au prezis că bătălia Armaghedonului va lua sfârşit în 1914,
răsturnând complet guvernarea actuală a Terei (Timpul bate la uşă, ediţia 1904, p. 101). În mod
evident, acest lucru nu a avut loc. Hotărâtă totuşi să acţioneze ca un profet, Societatea a prezis o
înviere pe pământ pentru anul 1925: “Ei vor învia ca oameni perfecţi şi vor fi prinţii sau conducătorii
pământului, după promisiunea Sa… De aceea trebuie să aşteptăm cu încredere ca anul 1925 să
marcheze reîntoarcerea lui Avraam, Isaac şi Iacov şi a profeţilor credincioşi din vechime” (cartea
“Milioanele care trăiesc acum nu vor muri niciodată”, 1920 pag. 89). S-a adeverit acest lucru? Nu!
Mai recent, organizaţia i-a făcut pe mulţi să creadă în mod eronat că “sfârşitul” va veni în 1975 (în “De ce aşteptaţi anul 1975?”, Turnul de Veghe, 15.8.1968, p. 494: „Putem presupune din acest studiu, că bătălia Armaghedonului se va termina în toamna anului 1975
când va începe mult aşteptata domnie de o mie de ani a lui Cristos? Este posibil, dar noi aşteptăm să
vedem cât de mult corespunde cea de-a şaptea perioadă de o mie de ani din existenţa omului cu
domnia de o mie de ani a lui Cristos, asemănătoare cu un Sabat. Dacă aceste două perioade merg în
paralel una cu alta, în ceea ce priveşte anul calendaristic, acesta nu va veni întâmplător, ci conform
scopurilor iubitoare ale lui Iehova… Va fi poate diferenţă de săptămâni sau luni, dar nu de ani (pag.
499)”.
Până acum au trecut cu siguranţă suficient de multe săptămâni, luni şi ani, pentru a dovedi că această profeţie referitoare la anul 1975 nu s-a adeverit. Un Martor ar putea apăra organizaţia, spunând că toate aceste profeţii au fost “greşeli”, şi că învăţând
din aceste greşeli, nu se vor mai face afirmaţii profetice cu privire la vremea sfârşitului. În acest caz,
cereţi Martorului să se uite în ultimul număr al revistei “Treziţi-vă!” (Awake!). Pe coperta interioară,
pe pagina ce conţine cuprinsul, se află mărturisirea de credinţă a revistei. Roagă-l s-o citească. Când
am scris această carte (1986), fiecare număr afirma: “Înainte de toate, această revistă întăreşte
încrederea în promisiunea Creatorului pentru o Nouă Ordine plină de pace care va veni înainte ca să
treacă generaţia anului care a văzut evenimentele anului 1914”. Altă profeţie! (Vezi şi discuţia asupra
Matei 24:34 în capitolul următor.)
Faptele vorbesc de la sine. Societatea Turnului de Veghe a vorbit ca un profet în numele lui
Dumnezeu şi ceea ce a profeţit, nu s-a împlinit. Ce semnificaţie are aceasta pentru un Martor? Invită-l
să citească ce spune cuvântul lui Dumnezeu despre profeţiile false, şi apoi întreabă-l ce-i spune
Dumnezeu să facă. Biblia conţine aceste avertizări din partea lui Isus Cristos: “Păziţi-vă de proorocii
mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori… Vor apare
Cristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi…” (Matei 7:15 şi 24:24). Iar cuvintele dure, citate mai sus din
Deuteronom 18:20, 22, în afară de condamnarea la moarte pentru profeţii falşi, îi spun cititorului: “Să
nu vă fie frică de el”
Matei 6:9 “Trebuie să vă rugaţi aşa: Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău…” (NWT). Martorii atrag atenţia că numele lui Dumnezeu trebuie sfinţit şi deci trebuie folosit numele lui Iehova
dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie auzite de Dumnezeu. Oare asta a vrut Isus să ne înveţe? Şi-a
început El rugăciunile Sale cu “Iehova Dumnezeule”, aşa cum fac Martorii? Nici vorbă! Isus i-a învăţat
pe ucenici să se roage “Tatăl nostru” şi nu “Iehova Dumnezeule”. El a zis: “Să vă rugaţi aşa: ‚Tatăl
nostru…’. El a arătat că numele lui Dumnezeu trebuie sfinţit, adică trebuie tratat ca sacru sau sfânt,
dar şi în alte rugăciuni ale Sale înregistrate în Biblie El se adresează cu “Tată, Îţi mulţumesc… (Ioan
11:41, NWT), “Ava, Tată, toate lucrurile sunt posibile pentru Tine…” (Marcu 14:36, NWT), “Tată, a
sosit ceasul… (Ioan 17:1, NWT). Martorii pot obiecta: “Isus a avut o relaţie intimă cu Dumnezeu, de
aceea nu a folosit apelativul Iehova”. Trebuie să recunoaştem că acest lucru este adevărat, dar în
acelaşi timp, Isus dorea să-i aducă pe toţi ucenicii Săi la o relaţie intimă, specială cu Dumnezeu.
“Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” a spus Isus (Ioan 14:6, NWT). Despre creştinii care vin la
Tatăl prin Isus, Biblia spune: “…voi aţi primit un duh de înfiere prin care strigăm ‘Ava’, adică Tată.
Însuşi Duhul adevereşte cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:15, 16, NKJV).
Matei 24:3, 4 “El a şezut jos pe Muntele Măslinilor şi ucenicii au venit la El, la o parte şi I-au zis: “Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acesta?” Iar Isus le-a răspuns: “Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva” (NKJV).
Din nefericire, cineva i-a înşelat deja pe Martori, iar noi trebuie să fim atenţi ca ei să nu ne înşele pe
noi. Organizaţia lor înlocuieşte “venirea” cu “prezenţa” în traducerea lor, pentru a susţine că Isus S-a
reîntors invizibil în anul 1914 şi este de faţă de atunci încoace. Dar ce face El de atunci încoace?
Desigur, conduce organizaţia Turnului de Veghe!
În acelaşi context, Isus avertizează chiar împotriva acestei înşelări: “Vor apare mulţi profeţi mincinoşi
şi vor înşela pe mulţi… Atunci dacă vă va spune cineva: “Iată, Cristosul este aici sau acolo” să nu-l
credeţi. Căci vor apare profeţi mincinoşi care vor face semne şi minuni mari în aşa măsură încât să
înşele, dacă vă fi posibil şi pe cei aleşi. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci dacă vă vor zice: “Iată-L
în pustie” să nu vă duceţi acolo, sau “Iată-L în odăiţe ascunse”, să nu-l credeţi” (v. 11, 23-26, NKJV).
“Multi prooroci si drepti au dorit sa vada cele ce priviti voi, si n-au vazut (Mt. 13-17)”. Prin Iisus Hristos, acest dor de a vedea pe Dumnezeu s-a implinit. Dumnezeu Cel nevazut S-a facut vazut, deci a avut o prezenta istorica. Si deoarece (si numai pentru ca) Dumnezeu S-a facut vazut, noi Il putem reprezenta in icoane. Iata de ce icoana nu este chip cioplit (Ies. 20, 4), caci nu este asemanare “nici a celor ce sunt in cer – sus, nici a celor ce sunt pe pamant – jos”, ci chip (eicon) al Insusi Facatorului. A refuza posibilitatea reprezentarii lui DUmnezeu in icoane inseamna a tagadui intruparea lui Dumnezeu.
In Testamentul Vechi icoanele au fost facute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ies. 25, 18-22; 26, 31 s.a.).
Dumnezeu Insusi – Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne inchina la idoli – a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce inseamna ca acesti heruvimi lucrati de mana de om sunt icoane si nu idoli.
Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau “heruvimii slavei” (Evrei 9, 5).
Perdelele, covoarele si alte obiecte din biserica veche au fost facute cu chipuri de heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (Ies. 36, 8 si 37, 7-9; II Parai. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28).
Inaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15).
Inaintea acestor icoane ale heruvimilor se cantau lui Dumnezeu cantari de lauda si de preamarire (Ps. 137, 1).
Inaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preotii le tamaiau cu mare cinste, dupa porunca lui Dumnezeu si iudeii le venerau si se inchinau la ele (vezi Ies. 30, 6-8; 27, 20-21, Iosua 7, 6).
Cinstirea acestor chipuri de heruvimi – ce erau in templu – niciodata nu a fost dezaprobata de Hristos sau de Sfintii Apostoli.
Atat Mantuitorul cat si Sfintii Apostoli au cinstit si s-au inchinat in templu inaintea acestor chipuri facute de maini omenesti (Marcu 11,7; Fapte 24, 11 s.a.).
In Testamentul Nou inchinarea la idoli este oprita cu anatema, iar inchinarea la sfintele icoane nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe cand icoana este numai o inchipuire, a carei cinste trece la chipul cel dintai, adica la cel zugravit pe ea: fie a lui Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfant. 19. In fata icoanelor ceri mijlocire si ajutor duhovnicesc, nicidecum nu le rostesti: “Miluieste-ma, caci tu esti dumnezeul meu.”
STAVRO (ΣΤΑΒΡΟΣ) =CRUCE
XILO (ΞΙΛΟ) =LEMN
Traducere din limba greaca
IN ROMANA
D-le Iulian Rata, credeti in Dzeu? Cat de drept in credinta umblati dumnevoastra? Undeva spuneati ca “ortodoxia se traieste”nu trebuie “rationalizata”.,ca din acest motiv oamenii nu inteleg “Dogmatica”Pai d-le Rata ,asa exemplu dati enoriasilor,asa se trieste ordodoxia? Trist,dureros de trist d-le Rata!Pe 2 ianuarie 2009, credincioasele iehoviste Angela Gherasim şi Liliana Petraşcu au fost agresate verbal de preotul ortodox Iulian Raţă din satul Lucăşeuca, care le-a obstrucţionat activitatea şi le-a spus că este împuternicit să distrugă organizaţia Martorii lui Iehova. Plângerea depusă la procuratura raionului şi la judecătoria raională a fost respinsă.
Pe 6 februarie 2009, iehovistele Olga Spac şi Alina Ţigănaş au fost agresate în satul Tudora de un grup de oameni, care le-au intimidat cu arme de foc şi le-au ameninţat cu violenţa, dacă-şi continuă activitatea în sat. Poliţia locală a reacţionat la plângerile Martorilor lui Iehova prin închiderea cazului, pe motiv că nu s-au comis contravenţii penale sau administrative.
Pe 2 noiembrie 2008, martorii Veaceslav Laba şi Iosif Ivanov au fost agresaţi de preotul ortodox Ion Lunic din satul Bardar împreună cu un grup de circa 30 de persoane, care i-au insultat, i-au ameninţat cu distrugerea bunurilor din proprietatea lor şi le-au interzis să intre în sat pentru a-şi desfăşura activitatea religioasă. Procuratura raionului Ialoveni a respins plângerile Martorilor lui Iehova, dar, pe 27 martie 2009, Judecătoria raionului Ialoveni a răsturnat hotărârea procurorului raional şi a ordonat reanalizarea reclamaţiei.
Pe 29 martie 2009, iehoviştii Andrei Ciuş şi Denis Reabaconi au fost asaltaţi de Lunic Ioana, soţia preotului ortodox din satul Bardar, împreună cu un grup de trei persoane, care i-au insultat, i-au ameninţat cu violenţa şi le-au interzis să intre în sat pentru a-şi desfăşura activitatea religioasă. Pe 17 aprilie 2009, a fost făcută o reclamaţie la Procuratura raionului Ialoveni.
Pe 22 decembrie 2008, preotul ortodox Veaceslav Maxim le-a asaltat verbal pe Galina Duluţă şi Mariana Dontu, care predicau în public în satul Taraclia de Salcie, ameninţându-le cu moartea. Pe 12 ianuarie 2009, Maxim a trântit-o la pământ pe Galina Duluţă, a luat-o de păr şi a târât-o pe jos. Apoi a udat-o cu apă şi a insultat-o, strigându-i obscenităţi. În urma atacului, Duluţă nu s-a mai putut ridica de jos din cauza unei dureri la un picior. După reclamaţii, Maxim a fost convocat la poliţie, unde, chiar şi în prezenţa autorităţilor, a continuat să ţipe la credincioasele iehoviste. La 22 ianuarie 2009, Judecătoria oraşului Cahul a analizat cazul şi, găsindu-l pe Maxim vinovat de „huliganism simplu”, l-a amendat cu 200 de lei moldoveneşti (20 de dolari americani).
Ce spuneti d-le Rata?Nu-i asa ca nu sunteti doar Rata ? Sunteti LUP d-le Rata ! Asta da traire ortodoxa.In felul acesta a-ti manjit intrega istorie de sange! Opriti-va dle Rata!Debarasati-va de aceste apucaturi si rugati-va lui D-zeu sa va ierte.Adevaratului D-zeu!Chemati-l dupa nume si apropiati-va de El!Aruncati tot balastul introdus de apostazie in incercarea de a face crestinismul mai atragator pentru pagani.Ceea ce d-vs.numiti “sfanta traditie” nu e altceva decat otrava sau ,haideti sa va spun altfel, o injectie satanica pentru a deveni imun la adevar. Daca nu gresesc,undeva pe aici,d-l Marcu va sugera un studiu biblic. Eu va spun ca ar fi bine sa -l aceptati.Pentr binele D-vs! Cu sinceritate.
“A răstigni” provine din limba slavă şi înseamnă “a crucifica”. “A răstigni pe cruce” este un pleonasm, căci nu se poate răstigni decât pe cruce. “A răstigni pe stâlp” este, evident, un nonsens.